Sunt cetățean, peisagist și blogger de ocazie, care încearcă să schimbe lumea zi de zi. În ceea ce fac eu sunt adesea confundată cu un horticultor. Dar, între timp, am înțeles că ar putea să fie și mai rău: lumea putea să aibă impresia că sunt posesoare de șevalet și că am talent pentru a picta… peisaje.
Împreună cu asociații mei din cadrul RPR Birou de studii contemporane și alături de colaboratorii noștri, lucrez la modelarea peisajului românesc. Proiectele noastre variază de la mici intervenții de amenajare până studii la scară urbană sau teritorială sau strategii de planificare. Însă, cea mai mare parte a activității noastre este grevată de clauze de confidențialitate și, prin urmare, poate fi văzută doar din când în când, mai ales pe site-urile clienților noștri, în prezentarea produselor lor sau direct pe teren.
Ca să fie clar: nu caut să inventez o nouă ”roată” în domeniul peisagisticii. Deocamdată, mă concentrez mai mult pe studierea ”roților” care au fost deja inventate în alte părți ale lumii, respectiv acele ”roți” ce nu sunt încă vizibile în domeniul mult prea tânăr al peisagisticii din România. Și mă concentrez și pe adaptarea unor astfel de ”roți” la contextul socio-cultural, instituțional și juridic românesc. Printre adaptările mele preferate la care am lucrat până acum se numără primul atlas de peisaj pentru teritoriul României, inspirat din exemplele franceze, și prima campanie de crowdsourcing pentru colectarea de date pentru inventarierea arborilor, demers bazat pe aplicația TreePlotter creată de o echipă de arboriști din SUA.
Când am absolvit facultatea, în 2006, am înțeles că profesia mea nu există în mentalul colectiv. La scurt timp după finalizarea studiilor mi-am unit forțele cu alți colegi în cadrul Asociației Peisagiștilor din România – AsoP și, împreună, am reuștit să introducem profesia de peisagist în cadrul Codului Ocupațiilor din România. De asemenea, am abordat cadrul legislativ, lucrând pentru a genera schimbările necesare pentru ca peisagiștii să fie consideraţi egali cu cu arhitecţii şi urbaniştii. Alături de echipa AsoP mă împlic în n dezvoltarea de proiecte care au ca scop principal protejarea și promovarea profesiei de peisagist la nivel local, prin intermediul filialelor teritoriale ale AsoP, precum și la nivel național și, de asemenea, în context internațional, prin intermediul IFLA Europe (International Federation of Landscape Architects, European Region). În acest sens, am organizat mai multe evenimente profesionale, printre acestea numărându-se cea de-a 28-a Conferință & Adunarea Generală a IFLA Europe și prima conferință anuală a AsoP, ocazionată de împlinirea a 20 de ani de la înființarea specializării Peisagistică din țara noastră și 15 ani de la primii absolventi intrați pe piața muncii în acest domeniu profesional din România.
Se pare că pot să înțeleg și să folosesc într-o oarecare măsură limbajul juridic. Nu cred că am niște aptitudini deosebite, dar sunt unul dintre puținii apeisagiști care nu se sfiesc să se confrunte cu cadrul legislativ. Astfel, în timp, m-am implicat în mai multe proiecte care abordează legile și reglementările din România. Printre primele mele interacțiuni cu acest domeniu se numără dezvoltarea unui regulament privind realizarea intevențiilor în cadrul spațiilor verzi existente din București (în vigoare din 2016). Prin intermediul AsoP, am avut ocazia să particip și la elaborarea unui proiect legislativ pentru modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilro vezi din intravilanul localităților, aceasta fiind una dintre reglementările care au un impact important asupra profesiei de peisagist în România. Acest proiect se află în prezent pe traseul legislativ în Camera Deputaților din Parlamentului României. Cea mai recentă activitate desfășurată de mine în legătură cu cadrul legislativ din țara noastră este reprezentată de dezvoltarea secțiunii privind Peisajul Cultural din cadrul Codului Patrimoniului Cultural.
Ocazional îmi fac timp să scriu despre ceea ce am învățat, despre descoperirile mele sau despre experiențele mele profesionale. Cel mai des fac acest lucru prin intermediul paginii mele de Facebook Diana Culescu peisagista. Acesta este un canal de comunicare adresat publicului larg din România. Principalul subiect în jurul căruia gravitez aici vizează arborii de agrement (arborii din mediul urban), deoarece aceasta este una dintre specializările mele profesionale și aceasta se întâmpă să se suprapuncă cu o problemă foarte sensibilă din țara noastră. Această sensibilitate este generată în principal de incapacitatea administrației publice locale în relație cu procesul de gestionare a spațiului urban în general și a arborilor din spațiile verzi în mod special. Această incapacitate duce uneori la pagube sau chiar la pierderi importante. Pe pagina mea de Facebook postez și despre implicarea mea în diferite evenimente, prezint câteva din lucrările mele, îmi expun punctul de vedere în legătură cu diferite subiecte controversate și introduc o serie de concepte legate de domeniul peisagisticii care nu sunt încă foarte bine cunoscute în România. De ceva timp sunt prezentă și pe Instagram, unde țin mai degrabă un jurnal vizual referitor la activitatea mea și la lucrurile interesante pe care le întâlnesc în viața de zi cu zi. Tot în mediul online, dezvolt și pagina web www.dianaculescu.ro, unde mă concentrez pe realizarea unui depozit cu informații de referință pentru profesioniști și pentru cei interesați de peisagistică și arboricultură. Când se ivește ocazia, scriu și într-o manieră mai formală. Până acum, materialele mele preferate în acest sens sunt: ghidul de bune practici pentru admnistrarea spațiilor verzi dezvoltat în cadrul echipei AsoP cu scopul de a oferin sprijin lucrătorilor din administrația publică pentru gestionarea infrastructurii verzi din mediul urban și, respectiv, manualul despre patrimoniul cultural dezvoltat de Ministerul Culturii pentru elevii liceu în cadrul căruia eu am contribuit prin dezvoltarea capitolului referitor la spațiul construit versus mediul natural.
Deseori povestesc despre ceea ce fac sau despre ceea ce știu despre domeniul peisagisticii și despre cel al arboriculturii. Poveștile acestea se regăsesc deseori în presă. Alteori poveștile se materializează în elemente digitale. Printre cele mai ample activități de acest fel se numără școlile de vară în cadrul cărora îndrum ateliere de arboricultură alături de Alex Purcaru, arborist atestat de Societatea Internațională de Arboricultură.
Intenția mea în ceea ce privește acest protofoliu nu este să prezint doar fragmente din activitatea mea de proiectare, ci mai degrabă să ofer o privire de ansamblu despre tot ceea ce fac în domeniul peisagisticii. Cele de mai sus oferă câteva direcții pentru putea descoperi cu ce mă ocup și care sunt rezultatele munci mele de până acum.
pentru mai multe detalii referitoare la activitatea mea …
