Despre mine

Sunt peisagist cu acte în regulă din 2006, dar mă interesează ce se întâmplă în jurul meu dintotdeauna. Deseori, în ceea ce fac, sunt confundată cu un horticultor. Dar am înțeles între timp că se putea și mai rău: lumea putea să aibă impresia că sunt posesoare de șevalet și că am talent la pictură …

Diana Culescu
Z

2006

Titlu de Inginer Diplomat cu specializarea Arhitectură Peisajeră în cadrul Secției Peisagistică a Facultății de Horticultură din Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

Z

2008

Diplomă de Master pentru specializarea Dezvoltare Urbană Integrată în cadrul programului româno-francez organizat de Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București

Z

2015

Titlu de Doctor în Horticultură pe baza tezei ”Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane” în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

Diana Culescu

Experienţă

Începând cu 2006, după terminarea facultății, am activat în calitate de coordonator de proiecte pentru ATU – Asociația pentru Tranziția Urbană continuând și dezvoltând astfel colaborarea începută pe parcursul anilor de studiu.

Din 2010 îmi desfășor activitatea profesională cu precădere în cadrul RPR Birou de studii contemporane – companie pe care am înființat-o împreună  Ioana Tudora, Bogdan Gyemant-Selin și Mihai Culescu și care activează în domeniul peisagisticii din România.

De-a lungul timpului am colaborat, în calitate de cadru didactic asociat, cu Specializarea Peisagistică a Facultății de Horticultură a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București. Din această poziție am coordonat o serie de ateliere de specialitate precum și elaborarea a numeroase lucrări de diplomă în cadrul acestei specializări.

Diana Culescu

Profesie

În anul 2008 am devenit membru al Asociației Peisagiștilor din România – AsoP. Această poziție mi-a conferit și statutul de membru asociat al organismelor profesionale internaționale, respectiv International Federation of Landscape Architects, European Region (IFLA Europe) și International Federation of Landscape Architects (IFLA). Împreună cu Vera Dobrescu și Mihai Culescu am participat la  generarea primei filiale a AsoP, care a fost deschisă în 2009 la București. Din iunie 2016 ocup poziția de Președinte în cadrul asociației naționale a peisagiștilor din România.

Ca urmarea a interesului meu profesional și a experienței acumulate cu privire la vegetația din mediul urban, începând cu 2018 am devenit membru asociat al International Society of Arboriculture (ISA).

De asemenea, în perioada 2016-2018 am activat ca membru al Comisiei Zonale de Monumente nr. 4 dezvoltată de Ministerul Culturii pentru județele Constanța și Tulcea.

Diana Culescu

Alte activități

Pe parcursul timpului, am organizat sau am participat în calitate de coordonator de specialitate la o serie de ateliere și școli de vară. Printre cele mai recente activități de acest fel se numără participarea ca îndrumător al modulului ”Peisaj și Arhitectură Peisageră”, în iulie 2018, în cadrul Școlii de Vară la Castel organizată pe domeniul Teleki (comuna Gornești, Județul Mureș) de către Asociația ARCHÉ și Asociația Castel Teleki cu sprijinul mai multor instituții și companii.

De asemenea, până în prezent am participat la organizarea a numeroase evenimente la nivel național și internațional. În acest sens, printre cele mai importante se numără IFLA EUROPE Conference & General Assembly “(UN)LIMITED LANDSCAPES: NO FENCE, NO OFFENCE”.  Evenimentul s-a desfășurat în iunie 2017 la București și a reunit profesioniști peisagiști din cele 34 de țări membre ale IFLA Europe.

O componentă importantă a activității mele este reprezentată de activitatea de cercetare. Direcția principală de studiu gravitează în jurul spațiilor verzi și, respectiv, a arborilor înglobați de acestea. O parte însemnată a acestei direcții de cercetare este cuprinsă în teza mea de doctorat ce are ca temă Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane. Desigur, în continuare îmi propun să rafinez conceptele dezvoltate până în prezent în acest domeniu.

… pentru mai multe detalii …

Chestii mai puțin știute despre mine …

1. Sunt născută în Pantelimon. Mai precis la Maternitatea Sfântul Pantelimon din București.

2. Am fost botezată la Biserica Sfinții Voievozi Gherghiceanu. În 1983 această biserică dintre blocurile Pantelimonului a fost demolată, însă după 1996 a fost reconstruită. Nu am intrat niciodată în varianta nouă a acestei biserici.

3. La botez am primit și numele de Lavinia după care nu m-am dat niciodată în vânt. De regulă nu răspund dacă sunt strigată așa.

4. Până pe la 4 ani și jumătate am stat în zona Socului – Pantelimon.

5. Din Pantelimon m-am mutat împreună cu ai mei pe Strada Vestitorului, în zona Olteniței din sudul Bucureștiului. Strada este perpendiculară pe intrarea domeniului Tudor Arghezi din Mărțișor.

6. În copilărie, din luna mai când începeau să se coacă cireșele și până la începutul vacanței de vară îmi petreceam marea parte a timpului liber în livada domeniului Arghezi. Atunci când la Casa Memorială Tudor Arghezi veneau multe grupuri de vizitatori în același timp mă ”transformam” în ghid și prezentam cu aplomb tipografia.

7. Din clasa a II-a până într-a IV-a am făcut balet. La finalul celui de-al doilea an de baler am susținut împreună cu colegele mele un spectacol la Sala Studio a Teatrului Național din București. Costumele noastre pentru acest spectacol au fost realizate de costumierul de la Opera Naţională din Bucureşti.

8. Până pe la 14 ani mi-am petrecut toate vacanțele de vară și de iarnă în comuna Viziru din Județul Brăila, la bunicii din partea mamei.

9. Între 1990 și 1994 am urmat liceul de arhitectură din București care pe vremea aceea purta denumirea de ”Grup Școlar de Arhitectură și Sistematizare”. Acum i se spune Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice ”I. N. Socolescu”.

10. Profesorul Paul Focșa, îndrumătorul meu de atelier din liceu, este omul care cu numai 5 cuvinte mi-a schimbat complet viața. Cine stă de ajuns de mult pe lângă mine ajunge la un moment dat să afle care au fost acele cuvinte.

11. Am început facultatea la 25 de ani, în 2001. Cu puțin înainte de a împlini 30 de ani am absolvit Specializarea Peisagistică a Facultății de Horticultură a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București.

12. Pentru că între terminarea liceului și admiterea la universitate trecuseră destul de mulți ani, pe tot parcursul anului I de facultate am fost convinsă că nu voi putea ține pasul cu colegii mei care abia dăduseră BACul. S-a dovedit însă că învățatul este ca mersul pe bicicletă și că atunci când te apuci de ceva din proprie inițiativă ești mai determinat să reușești, prin urmare nu numai că am trecut cu bine de anul I, dar am luat și bursă de merit.

13. Am doi frați – Alexandru și Mihai. Alexandru desenează cel mai frumos dintre noi trei, dar s-a făcut ITist. Mihai a devenit însă ”celălalt peisagist al familiei” cum îmi place mie să îl prezint. El a terminat aceeași facultate ca și mine, dar un an mai târziu (în 2007). Dintr-un motiv care îmi scapă multă lume are impresia că Mihai și cu mine suntem soț și soție.

14. Bunicul din partea tatălui a fost arhitectul Alexandru Culescu. Buni (cum îi spuneam noi) s-a remarcat mai curând prin activitatea sa artistică și pedagogică și mai puțin prin proiectele de arhitectură. Pe vream comunismului proiectarea din domeniul arhitecturii era văzută mai curând ca o activitate colectivă, așadar în prezent puțină lume mai știe că arhitectul Alexandru Culescu a făcut parte din echipe care au elaborat proiecte pentru mai multe edificii importante din București precum Casa Presei Libere sau clădirea Facultății de Agricultură din campusul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București. Însă bunicul meu și-a desfășurat mare parte din activitatea profesională ca profesor al Școlii Tehnice de Arhitectură și Construcția Orașelor (S.T.A.C.O.). În paralel a fost scenarist pentru multe emisiuni de televiziune și radio. Printre cele mai însemnate realizări ale sale ca scenarist se numără filmul Pantoful Cenușăresei realizat de prietenul său – regizorul Jean Georgescu. În cadrul acestui film Buni a avut și un rol episodic. 

15. Până la 30 de ani nu am ieșit niciodată din țară. Asta pe de o parte pentru că nu mi-am dorit neapărat, iar pe de altă parte pentru că nici nu mi s-a ivit o oportunitate de nerefuzat. În 2006 mi-am facut pentru prima data pașaport și de atunci am călătorit destul de mult.

16. Până acum am fost în Austria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, India, Italia, Lituania, Marea Britanie, Moldova, Polonia, Rusia, Slovenia, Suedia, Turcia și Ungaria. În enumerare nu sunt incluse țările pe care le-am străbătut în treacăt cu mașina, în drum spre alte zări.

17. În călătoriile mele am depășit doar de două ori granițele continentului european: prima dată când am trecut pe malul asiatic al Istanbulului, iar a doua oară când am fost în India.

18. Atunci când călătoresc mă feresc de zonele sau traseele turistice deoarece îmi place mai mult să văd și să încerc să înțeleg cum trăiesc cu adevărat locuitorii acelui spațiu. Nu sunt genul de călător care ”bifează” obiective turistice.

19. Cu excepția României, până acum am trăit în Franța, India și Germania. Prin ”trăit” înțeleg în principiu situația aceea în care stai într-un loc ”al tău” (pentru care plătești, dar care nu este nici hotel, nici motel și nici hostel), cunoști toate magazinele de unde îți poți cumpara mâncare în zona în care stai și ai abonament lunar pentru transportul în comun.

20. În Franța am fost stagiar în cadrul Primăriei Grand Lyon în perioada iulie-august 2007. Aici, programul 09:00-17:00 mi l-am petrecut în departamentul Delegation Generale Developpement Urbaine, sub îndrumarea directorului de stagiu Bernard Lensel.

21. În India am fost cursant al Human Settlement Management Institute în perioada ianuarie-martie 2011. Pentru a participa la acest curs având ca temă ”Planificarea și Managementul Orașelor Inclusive” am obținut o bursă din partea Ambasadei Indiei în România în cadrul Indian Tehnical and Economic Cooperation Programme (ITEC).

22. În Germania am făcut un stagiu de cercetare în cadrul doctoratului în perioada mai-august 2015 la Beuth University of Applied Sciences Berlin – Department (V) Horticulture sub îndrumarea domnului prof. univ. dr. Hartmut Balder.

23. Mi-am terminat doctoratul în doi ani. Ce a ieșit poate fi constatat în teza cu tema Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane.

24. Îmi place să trag cu arcul. Nu cred că are neapărat legătura cu numele meu.

25. Orașul meu preferat este Istanbulul.

26. Ceainăria din Gülhane Park a cărei terasă privește spre Bosfor este unul dintre locurile mele preferate din Istanbul.

27. Al doilea oraș preferat este Lyonul. Este de departe cel mai inclusiv oraș pe care l-am întâlnit eu până acum. Și este în multe privințe ”primul oraș care a …”. De exemplu, Lyonul este primul oraș care a implementat un sistem public de biciclete dedicat deplasării urbane cotidiene. Sistemul se numește Vélo’v și între timp a fost replicat în multe alte orașe ale lumii.

28. Locul meu preferat din Lyon este Jardin des Curiosités – un părculeț retras cu o belvedere superbă asupra orașului.

29. Sunt fan Android. Nu cred ca va apărea prea curând un argument care să mă poată convinge să utilizez altă platformă.

30. La început lui 2016 mi-am luat casca bluetooth pentru telefon. Nu! Nu de dragul de a-i vedea debusolați pe cei din jurul meu când mă vad dând din mâini și nu înțeleg de ce vorbesc singură ci pentru că ajunsesem să nu mai pot lucra deloc în timpul zilei pentru că eram tot timpul ocupată să îmi țin telefonul la ureche pentru a vorbi cu toți cei care mă sunau. Acum îmi pot folosi ambele mâini pentru ce am de lucrat de-a lungul zilei și am scăpat și de durerile de ceafă.

31. Din toamna lui 2017 mă joc cu o cameră 360. Până acum asta se vede cel mai bine pe Facebook și Instagram. Mi se pare foarte amuzante reacțiile celor care încearcă să ghicească ce fac cu ”bățul” pe care îl țin în mână atunci trec pe lângă ei.

32. Deși poate nu las impresia: sunt complet atehnică.

33. Îmi place înghețata cu gusturi cât mai neobișnuite. Pe primul loc se află în prezent înghețata de brânză albastră (blue cheese) pe care am mâncat-o la Berlin. În lipsă de bizarerii mă orientez mai mereu către înghețată cu ciocolată.

34. Îmi place să mănânc și, de regulă, cartografiez mental spațiul în funcție de asta. Dacă mă apuc să povestesc cuiva cum să ajungă din punctul A în punctul B cel mai probabil mai mult de jumătate dintre reperele pe care le dau sunt locuri unde poți mânca bine sau poți încerca mâncăruri interesante.

35. Tricotez și cos. Când am timp. În ultima perioadă nu prea am mai răgaz pentru aceste îndeletniciri, dar mereu sper să remediez această situație.

36. Sunt fan Google. Google search și Search google for this image cred că sunt printre cele mai minunate invenții. Gmail, Google Drive și Google Photos sunt ”lipite” de întreaga mea activitate.

37. Sunt ușor obsesiv-compulsivă.

38. Sunt îngrozită de ideea de a vorbi în public. Dar, deoarece preocupările mele profesionale mă pun în situația de a face prezentări destul de des, fac eforturi continuu ca să mă instruiesc cât mai temeinic pentru a face față cu bine situației.

39. Nu am talent la desen. Deloc! Contrar opiniei multora dintre foștii mei studenți. Sau a celor care cred că a fi peisagist înseamnă să pictezi … peisaje.

40. Am acrofobie. Adică o frica extremă și irațională de înălțime.

41. Sunt îndrăgostită de marea cea mare. Iremediabil!

42. Printre citatele mele favorite se află zicerea atribuită lui Mahatma Gandhi: Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! Încerc să efectuez mereu acțiuni compatibile cu această afirmație.

Diana Culescu

NOTĂ

Acest site este o proprietate privată și trebuie tratat ca atare.

Comentariile lăsate de utilizatori vor fi păstrate doar în cazul în care reprezintă întrebări ce au legătură cu tema generală a acestui site sau exprimă comentarii argumentate sau sugestii pertinente. Nimeni nu are obligația de a-și petrece timpul aici prin urmare nici eu nu am obligația de a suporta frustrările cuiva.

Mulțumesc anticipat tuturor celor care vor contribui de-a lungul timpului la îmbunătățirea conținutului acestui site.

DISCLAIMER

Conţinutul acestui site nu reprezintă sub nici o formă poziţia oficială a Asociației Peisagiștilor din România - AsoP sau a altei organizații ori instituții la care sunt afiliată.

Informațiile prezentate pe acest website pot fi reproduse numai în scopuri necomerciale și în mod obligatoriu cu menționarea sursei. Excepție de la cazul specificat mai sus fac materialele în cazul cărora este menționat în mod expres faptul că provin din alte surse. În cazul acestora din urmă se vor aplica acele condiționări impuse de autor/autori sau de reglementările legale în vigoare.