Posted on

Stații verzi ca-n București în toată lumea nu găsești …

La început de septembrie 2017 s-a iscat multă vâlvă cu privire la faptul că Primăria Municipiului București a instalat acoperișuri verzi pe mai multe stații ale RATB.  Am aflat astfel că nu ne alegem cu ceva parcuri noi, dar tot bucureșteanul o sa profite la maxim să își încarce plamânii cu oxigenul generat de cele 34 de ”stații verzi” anunțate de PMB.

Cum am mai afirmat în atatea rânduri, și public și mai puțin public, eu personal sunt destul de rezervată cu privire la viabilitatea sistemelor de tip acoperiș verde sau perete verde în București. Așadar, realizarea acestor “stații verzi” a fost pentru mine un motiv de bucurie pentru ca îmi oferă posibilitatea să observ la lucru astfel de elemente. Și, cum se întâmplă lucrurile și în cercetare, să am ocazia să îmi confirm sau să îmi infirm niște ipoteze profesionale.

E adevarat că în alte țări – civilizate din punct de vedere peisagistic – astfel de sisteme sunt însoțite de sisteme de irigație și de drenaj, dar cine mai ține seamă de astfel de detalii? Oricum la noi sistemele de irigat sunt puse ca să ude asfaltul aleilor, iar sistemele de drenaj nu se execută nici măcar pentru 10% din lucrările implementate.

Și apoi Bucureștiul este un oraș în care cele 40-45 de grade Celsius, pe care le avem de la început de iunie până prin septembrie, dau de pământ din 5 în 5 secunde cu silicagelul ce se presupune ca reține apa din precipitații pentru ca apoi să o elibereze treptat în beneficiul plantelor care formează acoperișul verde.

Așadar, mie ca profesionist proiectul PMB & Co. mi se pare cu atât mai interesant pentru că aplică varianta care se bazeaza exact pe câtă gestionare face administratia publică din România: zero barat împărțit la cerculețe pătrate.  Dar pe mine nu mă interesează ca demers punctual de tipul ”tăiem panglica în fața televiziunilor” ci mai degrabă pe sistemul ”iată cum arată un astfel de acoperiș verde după (măcar) 5 ani de la implementare, iar astea sunt pozele unde puteți vedea evoluția minunației”.

Practic de anul trecut de prin octombrie mi-am propus să merg să fac poze cu camera 360 pentru a surprinde evoluția acestor ”stații verzi”. Doar că m-am luat cu una cu alta și iată că deja au trecut aproape 8 luni de la inaugurare, iar eu nu făcusem nici măcar o poză până la final de aprilie 2018.

Asta în primul rând pentru că aveam cumva în minte inserată ideea că trebuie să am o zi întreagă la dispoziție pentru a strabate Bucureștiul în lung și în lat pentru a putea găsi și pentru a fotografia cele 34 de stații menționate de PMB. Iar o astfel de zi întreagă pe care să o dedic numai și numai acestei acțiuni nu s-a ivit din octombrie 2017 și până acum. Dar între timp am avut revelația că pot face pozele în mai multe sesiuni și astfel voi avea nevoie doar de câteva ore ici și colo în diverse zile.

Înainte de a prezenta ce a ieșit după prima sesiune foto petrecută pe 1 mai 2018 vreau să fac următoarea precizare:

în viziunea mea acoperișurile verzi sau pereții verzi nu sunt și nu pot deveni niciodata echivalentul spațiilor verzi urbane!

Din simplul motiv că le lipsesc niște caracteristici esențiale precum capacitatea de a avea un rolul social în cadrul orașului (pentru că deh! nu te poți plimba cu copilul în cărucior pe un perete verde) sau faptul că rolul lor ecologic este destul limitat (pentru ca nah! râma sau alți asemenea indicatori de ecosistem deja înfiripat nu pot să se preumble în voie între acoperișul verde și alveolele plantate dintr-un parc). Desigur un acoperiș verde reprezintă o soluție mai bună față de un acoperiș din tablă sau o terasă acoperită cu pietriș în ameliorarea microclimatului. Dar niciodata un astfel de element constructiv, care înglobează și niște vegetație, nu o să poată ține locul Cișmigiului. Parol!

Acestea fiind zise să trecem la ceva mai concret.

În primul rând, pentru a avea o idee mai clară cu privire la locurile în care Bucureștiul bubuie de la oxigenul emanat de ”stațiile verzi” am pus pe o harta toate stațiile RATB menționate în comunicatul de presa al PMB din data de 7 septembrie 2017.

Dintre acestea am reușit să fotografiez 14 stații în sesiunea din 1 mai 2018, respectiv: Stația Dr. Felix 1 (sensul spre Piața Victoriei),  Stația Piața Victoriei (sensul spre Piața 1 Mai), Stația Pasaj Victoriei (sensul spre Dorobanți), Stația Stadion Dinamo 1 (sensul spre Piața Obor),  Stația Stadion Dinamo 2 (sensul spre Piața Victoriei), Stația Bucur Obor 1 (sensul spre Piața Unirii), Stația Bucur Obor 2 (sensul spre Strada Doamna Ghica), Stația Ziduri Moși 1 (sensul spre Piața Obor), Stația Ziduri Moși 2 (sensul spre Strada Doamna Ghica), Stația Teiul Doamnei 1 (sensul spre Piața Obor), Stația Teiul Doamnei 2 (sensul spre Strada Doamna Ghica), Stația Mihai Eminescu (sensul spre Bulevardul Carol), Stația Sfântul Gheorghe 1 (partea dinspre Bulevardul I. C. Bratianu) și Stația Sfântul Gheorghe 2 (partea dinspre Biserica Sfântul Gheorghe Nou).

Pe harta de mai jos stațiile fotografiate de mine sunt marcate cu albastru, iar cele pe care nu le-am pozat încă sunt indicate cu roșu.

Pentru fiecare ”stație verde” la care am reușit să ajung am făcut trei fotografii 360 – câte una din fiecare laterală, iar cea de-a treia de pe mijlocul construcției. Spre exemplificare am ales aici Stația Ziduri Moși 1 (sensul spre Piața Obor):

Imaginea 1 – laterala dispre Piața Obor a acoperișului verde

Imaginea 2 – zona de mijloc a acoperișului verde

Imaginea 3 – laterala dispre Doamna Ghica a acoperișului verde

Toate imaginile sunt puse în prezent în Google Street View, fiind disponibile pentru publicul larg. Cele trei fotografii aferente unei stații sunt conectate între ele, permițând astfel navigarea de la o imagine la alta specifică Street View.

Este de menționat faptul că pe teren nu am găsit Stația Dr. Felix 2 (sensul spre Bulevardul Banu Manta). În fapt, stația există, dar acoperișul acesteia nu este verde în prezent. Și nici nu pare că a fost vreodată verde. Nici măcar vopsit în culoarea verde, așa cum se poate vedea în imaginea de mai jos. În harta prezentată mai sus această stație este indicată cu mov.

În schimb, trecând cu tramvaiul de la Piața Obor către Piața Sfântul Gheorghe, am descoperit total întâmplător faptul că Stația Bulevardul Carol 1 (spre Piața Sfântul Gheorghe) are acoperiș verde, deși nu apare în lista enumerată în comunicatul de presă emis de PMB în 2017. Această stație este indicată cu galben pe harta de mai sus. Așadar, în total, pe 1 mai 2018 am fotografiat 15 ”stații verzi” realizate în București.

Pentru a avea și un exemplu de stație RATB obișnuită, ne-verde,  am realizat și trei fotografii 360 pentru Stația Bulevardul Carol 2 (sensul spre Piața Obor). Această stație este indicată cu gri în harta de mai sus.

Imaginea 1 – laterala dinspre Bulevardul Carol

 Imaginea 2 – zona de mijloc

 Imaginea 3 – laterala dinspre Piața Obor

Din această experiență am învățat și faptul că nici o stație RATB nu are înălțimea egală cu vreuna dintre suratele ei.  La unele am reusit să fac fotografiile 360 destul de lejer, fără a întinde prea mult brațul cu monopiedul și camera 360, iar la altele am reușit să trec cu camera peste marginea acoperișului doar stând pe vârfuri. Diferențe se văd și în aspectul general al stațiilor. Pentru ca de ce ai avea niste stații RATB standardizate? La ce îți trebuie? Dacă se strică sau ruginește ceva nu are sens să schimbi cu un modul predefinit când poți să cârpești totul cu ceva sârme, suruburi și niște spumă poliuretanică.

Eu înțeleg filosofia aia cu design-ul dedicat care dă identitate, dar în cazul stațiilor fotografiate de mine în această etapă este vorba în mare de două linii de tramvai, respectiv 1 și 21. Cât de sorcove trebuie să fie stațiile ca să se producă identitatea supremă? Și la cât sunt de sorcove deja câtă identitate dau ele spațiului public din București acum? Pentru ca altfel utilitate prea mare aceste stații nu au, dar asta e deja o altă poveste.

Acum că putem avea o idee clară cu privire la cum arată o parte din ”stațiile verzi” ale PMB pe sfârșit de primăvară (vezi la finalul articolului lista cu toate cele 15 stații fotografiate și linkurile către imaginile 360 aferente acestora) mie mi-au mai răsărit în minte câteva întrebări cu privire la acest demers de ”înverzire” a Bucureștiului, respectiv:

1) cine este ASOCIAȚIA PENTRU RESPONSABILITATE SOCIALĂ ”PLAN B” și ce activitate extraordinară a avut acest ONG de la înființarea sa în 2016 (conform Registrului Asociațiilor și Fundațiilor din România) și până în septembrie 2017 astfel încât Primăria Municipiului București a fost atât de impresionată de a simțit nevoia să îi pună la dispoziție 34 de stații RATB plus siguranța și sănătatea bucureștenilor pentru a face experimente cu privire la amenajarea de acoperișuri verzi în capitală?

Nu pot să nu mă întreb asta având în vedere că există muuuullttteee alte ONGuri care au o activitate consacrată cu privire la  generarea de soluții pentru ameliorarea cadrului de viață din București. Un prim exemplu care îmi vine în minte este OPTAR – Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România care din 2011 (tot conform Registrului Asociațiilor și Fundațiilor din România) desfășoară o activitate intensă și arhicunoscută cu privire la spațiul public din capitală, însă din câte știu Primăria Municipiului București nu a simțit nevoia să îi dea pe mână câteva bulevarde din oraș ca să experimenteze diverse idei pe bucureșteni.

În cazul în care se întreba cineva, tot conform Registrului Asociațiilor și Fundațiilor din România), această asociație îmbrățișată de PMB ”are ca scop îndeplinirea unui interes personal nepatrimonial, în scopul organizării, creării şi implementării de proiecte şi evenimente destinate stimulării companiilor în vederea unei contribiții constante la dezvoltarea economică și îmbunătățirea vieții angajaților și a familiilor acestora, precum și a comunității și societății în ansamblu, sprijinirea companiilor în vederea implementării practicilor de business responsabile în România, creșterea gradului de responsabilitate socială a companiilor active din România și a transparenței în raportarea practicilor de CSR, crearea și implementarea de proiecte care aduc beneficii mediului și/sau comunitîților, întărirea capacității companiilor românești de dezvoltare a parteneriatelor sociale, responsabilizarea organizațiilor față de impactul deciziilor și activitilorilor lor asupra societății și mediului, prin comportament transparent şi etic”.

Conform propriului site, ASOCIAȚIA PENTRU RESPONSABILITATE SOCIALĂ ”PLAN B”  a desfășurat până în prezent doar două activități: o conferință despre foodwaste (noiembrie 2016) și proiectul cu ”stațiile verzi” din București (septembrie 2017). Deși pe site sunt menționate titlurile mai multor proiecte, organizația nu oferă detalii despre nici o altă activitate desfășurată, așa cum se poate observa și în imaginea de mai jos.

 

2)  Având în vedere faptul că ASOCIAȚIA PENTRU RESPONSABILITATE SOCIALĂ ”PLAN B”  nu a simțit nevoia să mai adauge informații noi pe site din septembrie 2017 și, până de curând, ultima sa postare pe pagina de Facebook purta data de 2 octombrie 2017, oare ce a determinat reacția din data de 1 mai 2018?

 

Să aibă oare această postare legătură cu reacția pe care Irina Zamfirescu a avut-o pe Facebook cu fix câteva zile înainte?

 

3)  De ce ASOCIAȚIA PENTRU RESPONSABILITATE SOCIALĂ ”PLAN B”  nu își asumă faptul că proiectul cu ”stațiile verzi” din București este doar un experiment (care poate să nu reușească!) și este mai degrabă dispusă să ne insulte inteligența?

Mă întreb asta pentru că, din situația surprinsă cu ajutorul imaginilor 360,  pe mine una nu mă îngrijorează culoarea plantelor ci faptul că pe alocuri o parte din acestea au dispărut, iar în unele cazuri substratul a început să o ia la vale (așa cum se poate vedea în imaginile de mai jos). În aceste situații unde se presupune ca au disparut plantele? S-au teleportat în zări mai prietenoase? Sau au căzut pur și simplu? Și dacă ultima variantă e valabilă: cum rămâne cu sănătatea și siguranța bucureștenilor pe viitor? Mai ales dacă o ia la vale și substratul sau restul sistemului?! Pentru că să nu uităm: peste aceste acoperișuri verzi a trecut doar o iarna teribil de delicată și experiența personală mă face să cred ca efectul verii care urmează asupra acestor ”stații verzi” o să fie mult mai impresionant. Dar asta o să vedem mai exact în tura de toamnă când îmi propun să revin pentru a reface imaginile 360  pe care le fac în această primăvară pentru toate stațiile.

Stația Teiul Doamnei 1 (sensul spre Piața Obor)

Stația Sfântul Gheorghe 2 (partea dinspre Biserica Sfântul Gheorghe Nou)


4)  Dacă acesta este un proiect de un așa mare succes cum de nu este plin internetul de postari referitoare la el? Cum se face că cei care și-au dat mâna pentru a-l duce la înfăptuire – administrație publică locală, ONGul premiant, sponsorii, furnizorii și executantul – nu au măcar o postare pe lună cu privire la aceste ”oaze de verdeață”?

Nu pot să nu îmi pun această problemă având în vedere că eu în locul lor aș îngropa internetul în poze. Dacă mie mi s-ar îndeplini visul (ca oricărui alt ONGist de rând, nu-i așa?!) și Primăria Municipiului București mi-ar da spre gestionare un spațiu verde emblematic din București cred că s-ar speria Facebook-ul de mormanul de poze pe care l-aș posta zilnic despre spațiul gestionat de mine.

Dar nu! Aparent făuritorii acestui proiect nu simt nevoia să își pună în valoare realizarea. Sau poate nu știu eu unde să caut pentru a găsi această informație. Ceea ce este bizar pentru că de regulă informația din acest domeniu tinde să mă găsească singură chiar și atunci când eu nu doresc neaparat acest lucru.

 

Aș mai avea eu o mulțime de întrebări de genul:

Cu ce procent a fost diminuată poluarea din București în cele 8 luni de la demararea proiectului?

sau

Cu cât a crescut procentul de călători încurajați de stațiile verzi să folosească mijloacele de transport în comun?

(vezi comunicatul PMB cu privire la ”stațiile verzi”)

dar mă îndoiesc de faptul că cineva s-a preocupat de aceste aspecte și are răspunsuri pertinente în acest sens.

 

Până la următoare sesiune foto închei aici cu

lista imaginilor 360 realizate la 1 mai 2018 pentru ”stațiile verzi” din București

[1] Stația Dr. Felix 1 (sensul spre Piața Victoriei)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[2] Stația Piața Victoriei (sensul spre Piața 1 Mai)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[3] Stația Pasaj Victoriei (sensul spre Dorobanți)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[4] Stația Stadion Dinamo 1 (sensul spre Piața Obor)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[5] Stația Stadion Dinamo 2 (sensul spre Piața Victoriei)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[6] Stația Bucur Obor 1 (sensul spre Piața Unirii)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[7] Stația Bucur Obor 2 (sensul spre Strada Doamna Ghica)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[8] Stația Ziduri Moși 1 (sensul spre Piața Obor)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[9] Stația Ziduri Moși 2 (sensul spre Strada Doamna Ghica)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[10] Stația Teiul Doamnei 1 (sensul spre Piața Obor)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[11] Stația Teiul Doamnei 2 (sensul spre Strada Doamna Ghica)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[12] Stația Mihai Eminescu (sensul spre Bulevardul Carol)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[13] Stația Sfântul Gheorghe 1 (partea dinspre Bulevardul I. C. Bratianu)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[14] Stația Sfântul Gheorghe 2 (partea dinspre Biserica Sfântul Gheorghe Nou)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

[15] Stația Bulevardul Carol 1 (spre Piața Sfântul Gheorghe)

imaginea 1, imaginea 2, imaginea 3

 

Posted on

Piața sau Parcul Regele Mihai I de România??? Aceasta este întrebarea …

Deja ne-am săturat toți de felul în care mulți politicieni români se cocoață pe diverse valuri de emoție. Însă campioană în această privință trebuie să recunoaștem că este de departe primăreasa roz de la București.  Da! Mă refer la primăreasa aia care nu s-a putut abține mai mult de două-trei ore de la trecerea în neființă a Regelui Mihai I de România fără a debita o enormitate scornită doar din populism:  faptul că va propune Consiliului General ca Piața Victoriei să poarte numele Regelui Mihai.

Ai putea crede că atunci când a făcut această declarație primăreasa a avut în gând numai și numai cinstirea memoriei Regelui.  Desigur, ai putea crede asta dacă ai avea mai puțin de un neuron. Sau dacă nu ai ști că aproximativ 500 de metri mai la nord de Piața Victoriei se află deja Piațeta Regelui Mihai inaugurată pe 25 octombrie 2012. (vezi harta de mai jos). Altfel e puțin probabil să te îmbrobodească această fumigenă lansată de pe catafalcul ultimului Rege al României de doamna primăreasă strict cu scopul de a mai băga puțin capul în poză cum se mai spune acum în popor.

Din prea multă uimire pentru graba cu care s-a arătat atât de cunoscătoare și de prețuitoare a Majestății Sale Regele Mihai I de România și a tot ce a însemnat acesta pentru soarta românilor pe mine m-a izbit o întrebare: de ce primăreasa roz consideră că numele Regelui trebuie dat unui câmp de asfalt și nu unui parc al orașului?

Eu nu prea înțeleg acest raționament al primăresei Bucureștiului …

Nu înțeleg în primul rând pentru că Piața Victoriei este în fapt jumătate parcare oficială și jumătate un maidan asfaltat în care mașinile stau blocate în trafic. Așadar aici, într-o mare de fum de eșapament și în zgomot de motoare și claxoane, nu prea e loc de solemnitate și reverență față de o mare personalitate din istoria României. E adevărat că, de la selfie-ul pe care câteva sute de mii de români și l-au făcut împreună în februarie 2017, Piața Victorie are o imagine mult mai pozitivă în mentalul colectiv, dar ea rămâne în continuare un câmp de asfalt. Proteste se întâmplă aici doar pentru câteva ore în câteva zile din an. Atât!!! În tot restul anului Piața Victoriei este anostă, gri și – în funcție de sezon – prăfuită sau mocirlită.

În al doilea rând, apropo de solemnitate și reverență nu prea poți să nu ai o fractură mentală dacă te gândești cum ar arăta de exemplu în Piața Victoriei o statuie a Regelui Mihai făcută din bronz. O statuie în genul celei a Generalului Charles de Gaulle de la intrarea în Herăstrău. Unde ar putea fi poziționată statuia? Față în față cu girafa de la Muzeul Antipa?  În buricul pieței cu fața către clădirea Guvernului României ca orice protestatar de rând? Sau uitându-se în zare spre sud, către traficul de pe Calea Victoriei? Și cum ar arăta această statuie între munții de zăpadă jegoasă pe care Primăria Municipiului București îi strânge în această piață iarna de iarnă?

Deja gestul primăresei cu privire la farul călăuzitor și reperul moral pentru generațiile ce vor urma capătă altă dimensiune, nu? Una de-a dreptul patetică. În comparație cu acest demers Piațeta Regelui (vezi imaginea de mai jos) va putea fi dată ca exemplu de punere în evidență a unei personalități istorice remarcabile.

În al treilea rând, Regele Mihai s-a arătat întotdeauna apropiat de supușii săi, respectiv de noi – românii. Sau cel puțin aceasta este impresia mea cu privire la modul în care s-a promovat Casa Regală de România. Păi și atunci? Cum ar arăta o statuie a Majestății Sale în mijlocul mașinilor din Piața Victoriei? Dar cum ar arăta aceeași statuie în mijlocul oamenilor aflați într-un parc? Să zicem de exemplu în spațiul verde din Piața Unirii.

Nu! Nu vorbesc aici despre maidanul verde de acum ci de acel potential parc urban emblematic pentru București, respectiv:

… Parcul pentru a cărui soluție de amenajare Primăria Municipiului București a organizat un mare concurs internațional cu un juriu la fel de internațional format din personalități din domeniul peisagisticii și al urbanismului (măcar pentru a exista garanția că acest concurs nu generează ceva la fel de penibil precum cel intitulat ”Cea mai frumoasă fațadă”)

… Parcul ce are puterea de a repara într-o oarecare măsură o traumă imensă prin care a trecut orașul acesta în perioada comunistă, transformând astfel un spațiu incoerent rezultat prin ciuntirea țesutului urban într-o adevărată oază verde

… Parcul acela care ține cont de faptul că Bucureștiul este poziționat într-o zonă geografică în care temperaturile ajung la 35 sau 40 de grade vara și la -20 iarna

… Parcul din mijlocul Bucureștiului care se adresează tuturor locuitorilor deopotrivă, indiferent de abilitățile ori dizabilitățile acestora sau de categoria socială ori grupa de vârstă din care fac parte sau de momentul din zi sau din an când vor să utilizeze acest spațiu verde

… Parcul acela ca o inimă verde a orașului, așezat lângă kilometrul zero al unei capitale europene, în care poți face poze pe care să le pui ca exemplu în dicționar lângă sintagme precum design urban, biodiversitate urbană sau alte asemenea concepte de actualitate în zilele noastre

… Parcul acela cu care toți românii se mândresc

… Parcul Mihai I de România

 

Care dintre cele două ipostaze ar permite cu adevărat cinstirea memoriei acestui mare suveran român? Parcul Mihai I de România sau Piața Mihai I de România?

Eu pariez pe varianta cu parcul chiar dacă pentru amenajarea acestuia ar fi ales oricare alt maidan galben-verde din București în locul celui din Piața Unirii … Tu ce crezi?!

 

Dacă vrei să îți exprimi părerea cu privire la acest subiect poți vota pentru una din variantele prezentate mai jos sau poți lăsa un comentariu la finalul articolului.

Care variantă crezi că ar onora cu adevărat memoria Regelui?

View Results

Loading ... Loading ...

 

Mulțumesc pe această cale tuturor colegilor care și-au exprimat aprecierea față de ideea de a denumi un parc ca omagiu adus Regelui Mihai și care m-au încurajat să împărtășesc și altora această idee.

Cei care nu înțeleg motivul pentru care Primarul Municipiului București este evidențiat pe parcursul acestui articol prin culoarea roz pot apăsa cu încredere pe acestă secțiune de text.

Posted on

Judy Shigo mi-a răspuns :)

Zilele trecute mi-am luat inima în dinți și i-am scris doamnei Judy R. Shigo Smith – fiica lui Alex Shigo. Mă refer aici la Alex Shigo arboricultorul pe care foarte mulți specialiști din întreaga lume îl consideră tatăl arborilor de pe Terra. Respectiv Alex Shigo despre care în România nu s-a auzit nimic nici măcar în facultățile de horticultură sau silvicultură. Exact! Facultățile alea unde se presupune că înveți ”chestii” despre arbori!!!

Eu am auzit pentru prima oară despre Alex Shigo și al lui extraordinar CODIT de la un profesor din Germania. Apoi i-am descoperit rând pe rând cărțile și am înțeles de ce, în lumea arboricultorilor, dacă te apuci să scrii o lucrare de specialitate întâi amintești de 20-30 de ori despre conceptele lui Shigo și la finalul lucrării spui că te gândești că s-ar mai putea adăuga o virguliță la paragraful X de la pagina Y dintr-una din cărțile lui. Mă rog, asta în țările în care există arboricultori prin urmare nu și în România. Arboricultori – adică specialiștii ăia care nu sunt nici horticultori și nici silvicultori pentru că d’aia le zice altfel. Și care trăiesc și profesează în țările alea unde nu există ”toaletare” și unde arborii din orașe sunt respectați în loc să fie omorâți în chinuri groaznice.

Așadar, i-am scris lui Judy Shigo despre situația dezastroasă a arborilor din România și am întrebat-o ce pot face eu – pe persoana fizică interesată de arbori – pentru a aduce înțelepciunea lui Alex Shigo și în țara mea. Adică ce trebuie să fac pentru ca materialele scrise de tatăl arborilor să fie traduse și să circule nestingherite prin România în speranța că cineva le va citi și că arborii din orașele noastre nu vor mai fi uciși de marii noștri specialiști drujbari. Iar Judy Shigo mi-a răspuns așa:

Hello Diana ~
I always find it wonderful and heartwarming to hear the stories of those who have been positively affected by my Dad’s research and life long passion for trees! His research and involvement and presentations touched so many people, those who were in the tree care industry and those who became part of effective tree care efforts and movements. The stories are as varied and similar as are the people who have a basic love and care for trees and their environment. I am so glad that you wrote to me!
The pictures that you attached showing the mutilation of the beautiful city trees is so sad! If only those who knew and appreciated the longevity, benefits, structure and beauty of the trees would have been able to prevail, the city streets would have been able to maintain their magnificence.
Translations of my Dad’s writings have been granted in various ways over time. Some of them were done when my Dad had relationships with people through his travels and workshops and others have happened since I have had this business. I have always strived to honor my Dad’s wishes and intents which were to promote education and understanding of proper tree biology and care for the benefit of the trees and the people who appreciate them and live in their proximity. He was always more interested in getting the education and appreciation out to as many people as possible rather than looking at the business of his books and writings.
Permission has been granted to several persons/organizations who have requested the ability to do translations. Some of his works have been translated into Italian (check fito.consult.it), a small booklet (5 Minute Tree Care) into Hungarian (very recent, and probably not yet available) and Tree Pithy Points and Tree Pruning into German (available on my web site with a link for their purchase) and they are working on other titles as well. I have had some Spanish translations made as well. The translations require that the person/entity doing the translation is responsible for the translations and all related expenses, citing permission to Shigo and Trees, Associates LLC and, with the books, a nominal license fee. If this fits your intent, I can send you further information.
Please have a look at the web site. I hope to have further contact as your hopes for this project move forward.
Again, thank you so much for your efforts to promote proper tree care and understanding of that importance!
Judy R. Shigo Smith

 

 

Prin urmare cât de curând posibil cărțile lui Alex Shigo vor apărea și la noi în țară. Traduse în română desigur pentru ca să numai existe  bariera de limbă între conceptele acestui profesionist genial și înțelegerea edililor și specialiștilor din România cu privire la modul în care funcționează și trebuie îngrijiți arborii. Cât de curând! Parol!

Posted on

Când strângi toamna frunză la câini …

Știu că o să fie un șoc pentru toată lumea, dar trebuie să mărturisesc faptul că de felul meu trec relativ des prin multe parcuri din București. Și  astfel se întâmplă să observ tot soiul de lucruri cu privire la aceste parcuri. Observ și, de cele mai multe ori, îmi vine să îmi trag o palmă peste frunte. Strașnic. Cu sete. Și desigur zgomotos.

Nah! Nu știu ce altceva aș putea să fac ca o primă reacție atunci când văd cum banii contribuabililor (printre care mă număr și eu) sunt aruncați în vânt. Desigur motivația venită din partea administrației publice locale este aceea că  respectivii bani sunt băgați în întreținerea spațiului verde public. Pentru tine, locuitorule de capitală europeană! Numai și numai în beneficiul tău! Dar dacă te pricepi cât de cât la cum funcționează vegetația – în sensul că nu ai chiulit la ore în școala generală – nu ai cum să nu înțelegi că ți se dă cu praf în ochi.

Am să ilustrez ce vreau să spun cu un exemplu concret din Parcul Izvor întâlnit în cale ieri, 17 octombrie 2017, mai spre dimineață. Treceam agale cu trotineta prin parc și deodată văd niște frunze așezate în linie.

Ceva îmi dădea cu virgulă în imagine și nici nu înțelegeam exact pe ce principiu au început arborii să își scuture frunzele în linie dreaptă sau în unghi de 90 de grade. Îmi zic: ”Să vezi că se joacă un artist de-a landart-ul p’aici prin Izvor”. Mai merg puțin și văd de data asta niște frunze așezate grămezi-grămezi.

Doar că acum, la capătul rândului de grămezi, încep să îi zăresc și pe artiști. Mă refer aici la artiștii aia de la ALPAB sau ADP 1-6 și firmele aferente care joacă cel mai probabil fără voia lor în toate filmele proaste cu privire la vegetația din București. Îmi zic: ”Clar!!! A trecut vara adică acel anotimp în care primăriile din România se ocupă de tăiat frunze la câini în spațiul verde. S-a făcut toamnă așa că a venit vremea să stângă frunze gălbui și ruginii … probabil pentru aceeași câini”.

Păi!!! Sunt atâtea frunze de stâns prin parcuri. Ce sens ar avea ca primăria să plătescă un specialist din banii pe care îi dă la 3-5 strângători de frunze??!!! Mă refer aici la specialist d’ăla de se uită la un arbore și poate să îți spună dacă se pregătește să cadă peste trecători sau nu. Asta ca să nu ne mai alarmăm că pică parcurile și aliniamentele stradale peste noi ori de câte ori trece un vânticel prin oraș. Unii îi spun arboricultor specialistului ăstuia. Mă refer la acei unii din țările alea civilizate din punct de vedere al întreținerii spațiilor verzi, țări de unde toți își pun pe facebook selfie-uri sau poze cu iz de ”maammăăă, ce frumos îi p’aci …”.

Pe arboricultorul ăsta îl trimiți pe teren și el îți livrează informații cu ce trebuie să faci în privința fiecărui arbore. Fix arbore cu arbore. Arborelui X trebuie să îi tai o ramură uscată în perioada Y. Pe arborele Z tre să îl tai cu totul pentru că W și Q. Asta ca să nu mai scoți drujba – în lipsă de alte idei – și să iei ”scurt la spate” toți arborii din oraș indiferent de particularitățile de creștere sau de starea de sănătate. Și apoi te uiți cum mor. Mă rog, aici în loc de X sau Y se folosește de regulă un cod alocat fiecărui exemplar de arbore în cazul în care nu ai aruncat banii pe fereastă și cu privire la realizarea Registrului Verde (realizare și actualizare care sunt obligatorii prin lege!!!). Și în loc de Y, W și Q sunt niște informații concrete pe care specialistul respectiv ți le poate înregistra în niște fișe speciale pentru că asta a învățat să facă în cadrul studiilor universitare și în specializările de după.

Dar nouă, în România și mai ales în București, nu ne trebuie băietzi (sau fete) cu astfel de specializări!!! Altfel cum am mai putea să ucidem toți arborii în timp ce-i luăm și la mișto??!!! Da! Mă refer aici la ”toaletare” care se presupune că îi ajută să devină mai frumoși. Dar care în fapt îi ajută doar să moară mult mai devreme decât trebuie. Cam cu minim 50-100 de ani mai devreme. Și să arate și patetic. Și să fie și un pericol permanent pentru locuitorii orașului. Nah! Precum arborele din imaginea de mai jos aflat la o aruncătură de băț față de locul unde artiștii ALPAB / ADP își exprimau ieri creativitatea.

Mă rog, cel mai probabil oamenii respectivi nu au nici o vină pentru faptul că ”șeful” îi trimite să taie frunză la câini ca să își câștige pâinea. Sau să adune pentru asta frunze uscate în saci negri de plastic. Dar șeful are. Și șeful șefului are. Și șeful șefului șefului. Adică toți acei oameni care ar trebui să știe ce resurse umane sunt necesare pentru a menține viabil spațiul verde urban și vegetația aferentă acestuia. Pentru că de’asta  sunt angajați, nu?!

Între timp însă, multe persoane plătite din bani publici sunt ocupate în perioada asta cu adunatul frunzelor. Și procesul este extrem de laborios. Niște angajați trebuie să treacă cu o suflantă și să așeze frunzele în linie dreaptă. Apoi, alți angajați strâng cu greblele în grămezi frunzele care au fost aliniate înainte. În urma lor alți angajați pun gramezile respective în saci de plastic. Apoi sacii de plastic sunt urcați într-o mașină. Ce se mai întâmpă de aici încolo nu prea sunt sigură. Dar sunt gata să bag mâna în foc pentru faptul că nimeni nu își pune problema să facă niște compost din frunzele strânse cu atâta migală. De ce să produci o resursă când poți să o cumperi?! Din banii contribuabililor, desigur.

Ca să previn reacțiile adverse venite din partea unor părerologi de meserie admit de bună voie faptul că autoritățile din țările alea civilizate amintite mai sus se mai întâmplă să mai strângă și ele frunzele căzute prin parcuri toamna. Dar fac asta profesionist. Adică nu în tot parcul odată și nu oricând. Fraierii aștia de administrează orașe care ne plac nou tare mult când mergem ”în strainătate” nu se chinuie să strângă frunzele până la finalul toamnei. Respectiv momentul acela când au căzut deja toate frunzele. Sau momentul acela în care s-au scuturat toate frunzele care nu sunt semi-persistente și care nu au obiceiul să rămână pe ramuri până spre primăvara următoare.  Momentul acesta se petrece la noi în București pe la mijlocul sau finalul de noiembrie. Uneori chiar la început de decembrie. Depinde foarte tare de intensitatea vâturilor. Până atunci acele autorități străineze se ”mulțumesc” cel mult cu îndepărtarea frunzelor de pe alei. Adică niște angajați vin cu suflante sau cu greble și trag frunzele căzute spre zonele nepavate. Și asta doar dintr-o logică de siguranță a pietonilor, pentru că frunzele multe și umede sunt și alunecoase. Partea fals-estetică ne este caracteristică doar nouă – locuitorii unei țări în care la un moment dat se măturau și pădurile. Ca să fie curate. Pentru că așa dorea tovarășu’. Tovarăș care cel mai probabil nu știa care este legătura dintre frunzele căzute toamna și humusul care îmbogățește solul și hrănește plantele. Precum administratorii de stațiu verde românesc de la ora actuală, nu?!

Inutilitatea acestei acțiuni repetate obsesiv în parcurile de la noi ar fi amuzantă, dacă nu ar veni la pachet cu o hemoragie a banului public. Pentru că. de exemplu, un spațiu curățat de frunze în București în perioada asta ”riscă” să se umple de frunze din nou până a doua zi.

Și pe mine una nu m-ar deranja atât de tare această hemoragie dacă am avea și noi niște spații verzi care să arate cel puțin decent și în care să nu îți fie teamă să mergi sau să îți duci copilul dacă adie vântul.

Dar nu avem! Iar specialiști care chiar să știe ce să trebuie să facă în privința vegetației cu atât mai puțin! Avem doar specialiști în suflat, împins și tras frunze. Plătiți de noi toți să sufle, să împingă sau să tragă frunze toată toamna. Și asta în timp ce specialiștii aia care se pricep la ce și cum trebuie făcut cu parcurile și vegetația din oraș se chinuie să își găsească măcar un job de grafician în mediul privat ca să poată mânca o pâine sau plati o factură de utilități.  Dar asta pentru că nu au învățat să sufle frunze. Sau să împingă frunze. Sau măcar să tragă frunze. Pe bani publici.

Însă …

… până când nu se va forma o masă critică de profesioniști care să ia atitudine cu privire la comedia proastă reprezentată de viziunea administațiilor publice locale românești cu privire la ce presupune întreținerea spațiilor verzi

…. până nu vor exista mai mulți locuitori care să înțeleagă ce înseamnă liniuțele făcute din frunze prin parcurile din România sau cum trebuie întreținute de fapt spațiile verzi și care să ceară socoteală autorităților în această privință

… până când Curtea de Conturi nu o să angajeze niște specialiști (ha!) care să înțeleagă faptul că banii cheltuiți în prezent pentru întreținerea spațiului verde urban nu au nici o legătură cu ceea ce presupune în fapt întreținerea spațiului verde urban

eu voi trece prin spațiile verzi pe trotineta mea, precum un miliardar excentric, și mă voi minuna necontenit de cele ce se întâmplă în jurul meu, încercând apoi în fel și chip să contribui la schimbarea în bine a acestei situații.

Până atunci însă nu trebuie să vă fie frică! Administrația publică se ocupă temeinic de strâns toamna frunză la câini … Ce îi va rămâne însă de făcut la iarnă?! He! He! Specialiștii știu deja răspunsul. Parol! 😀

Posted on

[Cel puțin] 5 motive pentru care Primăria Sectorului 4 pare că dă banii pe povești

Primăria Sector 4 pune azi în dezbatere publică raportul privind impactul asupra mediului pentru proiectul ”amenajare parcare” care va fi amplasat în locul spațiului verde din Bulevardul Tineretului intersecției cu Strada Secerei din București.

M-au uitat și eu pe raportul privind impactul asupra mediului disponibil online și plătit de PS4 din banii contribuabililor, însă materialul îmi lasă mai curând impresia unei povești cu zâne și feți frumoși decât pe cea a unei documentații tehnice profesionist realizate. Zic asta din punctul meu de vedere în calitate de peisagist și în contextul în care acest raport se presupune că trebuie să arate de ce o parcare este mai buna pentru locuitori orașului decât un spațiu verde. Și când spun asta am și argumente concrete precum:

1) Secțiunea ”Situația Peisagistică existentă” are un singur paragraf

Întrucât astfel de studii au secțiuni cvasi-standard, cel care realizează studiul trebuie să le prevadă pe toate și să adauge informații la fiecare dintre acestea. Asta nu înseamnă că tu, ca elaborator, ai idee ce trebuie menționat la fiecare capitol și sub-capitol în parte mai ales dacă în echipa ta nu ai luat pe cineva cu specializarea de care era nevoie. Și așa se ajunge la situații patetice unde un subcapitol dintr-un document de o asemenea importanță are o singura frază sau dacă este vorba de un caz mai fericit există chiar un întreg paragraf. Dacă mai are și 2-3 poze s-a rezolvat cazul complet. Se poate spune chiar că subcapitolul respectiv este el singur echivalentul unei teze de doctorat, nu?

Informația prezentată în secțiunea ”Situația peisagistică existentă” din cadrul raportului de impact asupra mediului

Așadar ai bifat toate cerințele (nu contează calitatea acestei acțiuni). Și … voila! Ai un raport de impact asupra mediului pentru un proiect care prevede transformarea unei suprafețe permeabile și verde într-o suprafață betonată îți povestește ce impact scăzut asupra mediului va avea intervenția respectivă.

2) Secțiunea ”Caracterizarea populației din zona de impact” are două paragrafe

Pentru că am povestit mai sus cum stă treaba cu conținutul rapoartelor de specialitate am zis să menționez aici un caz și mai fericit: acela în care sunt încropite două paragrafe pentru o secțiune.

Informația prezentată în secțiunea ”Caracterizarea populației din zona de impact” din cadrul raportului de impact asupra mediului

Doar că atenție!!! Aici este vorba de subcapitolul ”Caracterizarea populației din zona de impact” din cadrul unui raport ce se refera la un proiect bazat pe ideea repetată obsesiv de edili PS4 că este imperios necesar să se realizeze această parcare. Serios??!!! Adică la cât de presantă este problema nu s-a putut da aici nici măcar un număr aproximativ de locuitori ”afectați”??!!! Sau măcar un plan care să arate care este ”zona de impact” pe care se bazează acest proiect. Și atunci cum știm dacă problema o să fie sau nu rezolvată prin implementarea acestui proiect? În mod normal la această secțiune se dă cu copy-paste dintr-un studiu de fundamentare realizat anterior elaborării proiectului, doar că cel mai probabil un astfel de studiu nu a fost realizat nici până acum. Vorbesc de un studiu care să prezinte măcar o caracterizare a populației pe grupe de vârstă care îți poate da informații cu privire la momentul în care o să fie plină sau goală parcarea. Și care să îți arate desigur și care este zona de impact. Asta ca să te poată bufni în voie râsul atunci când bulina roșie care arată pe plan zona de impact are centrul în zona parcării și se întinde până la metrou la Timpuri Noi sau până pe Olteniței. Pentru că se știe că bucureșteanul este recunoscut pentru faptul că este dispus să își lase mașina într-o parcare cu plată* și să meargă măcar un kilometru pe jos cu pungile cu cumpărături de la piață ca să ajungă acasă. Într-un cuvânt, fraza ”Populația din zona de impact este formată din locuitorii sectorului 4 (în special cei din zona bd-ului Tineretului), precum și din vizitatorii parcului Tineretului.” conținută de raport de impact asupra mediului reprezintă chintesența studiului sociologic și pe mine una m-a convis: este nevoie gravă de o parcare exact în locul respectiv din Sectorul 4! Primul paragraf nu îl pun la socoteală pentru că este pur introductiv. Noroc ca au pus această a doua frază! Aceasta a lămurit totul. (:D)

*Consilierii PS4 povesteau într-o dezbarete cu privire la această parcare, dezbatere făcută mai pe la începutul anului, cum comunitatea o să scoată mulți bani din această parcare pentru că vor pune taxă. Așadar eu la această informație mă raportez. Ce sens ar avea ca acești consilieri să nu spună adevărul sau să nu fi fost corect informați la rândul lor?!

3) Veridicitatea informațiilor este probată prin imagini irelevante

Într-un raport de o asemenea importanță veridicitatea și relevanța unor aspecte poate fi argumentată sau probată prin poze. Însă ce sens ar avea să implici un specialist în domeniu care să știe ce are de făcut?! Nu e necesar!!! Emiți două-trei banalități cu privire la câteva specii de plante pe care oricum le poți găsi pe toate maidanele din București și la final bagi și câteva poze ca să fie treaba treabă.

Fragment din în secțiunea ”Informații despre biotopul și habitatele din amplasament” din cadrul raportului de impact asupra mediului

Mă rog, nu intru în detalii acum, dar un studiu de specialitate nu se face așa. Adică măcar într-una dintre imaginile din cadrul acestui capitol trebuia să apară un pătrat alb (pentru mai multe informații se poate da search pe Google cu sintagma botanical survey) sau niște detalii din care se poată vedea cu adevărat profilul vegetal erbaceu. Nu de alta, dar așa arăți că ți-ai făcut treaba când ai fost pe teren și nu vorbești din povestiri nemuritoare și îi permiți și cititorului de raport să constate personal că ceea ce spui este adevărat. Spre exemplificare a se vedea mai jos o imagine de pe situl meu de diplomă – Faleză Nord Constanța.

Imagine din cadrul Falezei Nord Constanța

Nu-i așa că în imaginea de mai sus se văd imediat și foarte clar plantele rare sau pe cale de dispariție pe care le-am găsit eu pe vremea când lucram în facultate la diplomă?! Nu-i așa că se vede foarte clar și unde erau poziționate acestea?! Cum?? Nu se vede?? Acolo mic pe dreapta. Și puțin în stânga. Ei, dacă se întreabă cineva, exact atât de relevante sunt și imaginile din cadrul raportului de impact cu privire la plantele prezente în spațiul verde din Tineretului ce se dorește a fi transformat într-o parcare.

Ca să nu fiu înțeleasă greșit fac aici două precizări:

1) veridicitatea unor informații poate fi arătată prin intermediul unor imagini, dar contează foarte mult cum sunt făcute acele imagini și, respectiv, ce aspecte surprind – de aici nevoia de a implica un specialist;

2) în nici un caz nu pornesc de la premisa că în acest spațiu verde există plante rare sau pe cale de dispariție din Flora României, dar pot afirma cu tărie că autorii raportului nu și-au dat deloc interesul pentru a afla care este cu adevărat profilul complet al florei și adevărata valoare a vegetației din acest spațiu, prin urmare afirmațiile lor referitoare la impactul redus pe care această viitoare parcare îl are asupra mediului sunt nefondate momentan.

4) Se prevede plantarea a 210 arbori fără a se menționa specia acestora

Așadar, avem una bucată raport de impact asupra mediului care nu face nici cea mai mică referire la faptul că nu este normal să vorbești în abstract atunci când povestești cum se vor planta 210 într-un spațiu urban. Din ce specie fac parte acești arbori?? Dacă este vorba de 210 platani puși la un loc avem șanse să ne umplem de fericire din cauza tigrului platanului și cât de curând și  din cauza cancerului platanului. Dacă este vorba despre 210 plopi-femele la un loc o sa ne ținem respirația toata primăvara prin sudul Bucureștiului din cauza pufului. Oh! Dar stai! În proiect ar putea să fie vorba despre plantarea unui amestec de specii în cazul arborilor din această parcare. Și atunci apare o altă întrebare: au fost gândite unități ecosistemice???!!! Dar nu! Conform acestui raport de impact asupra mediului (!!!) aceste aspecte nu sunt importante pentru că, dacă ar fi importante, cel mai probabil s-ar face ceva referiri la subiect în cadrul raportului. Așa măcar preț de o frază. Un potențial dezastru ecologic?! Hmmm … irelevant pentru orice raport de impact asupra mediului, nu?!

5) Impactul parcării asupra peisajului este prognozat ca fiind pozitiv

HA! Ca să fim corecți trebuie să admitem că acest raport ia în calucl și impactul pe care această parcare o să îl aibă în perioada de exploatare. Și așa cum aflăm din raport acest impact este văzut ca fiind ”Pozitiv/neglijabil advers, local, de lungă durată”. 

Informația prezentată în Secțiunea ”Impactul proiectului asupra peisajului existent în perioada de exploatare” din cadrul raportului de impact asupra mediului

Cu alte cuvinte: dacă am transforma Cișmigiul într-o parcare cum este cea din fața mall-ului de la Băneasa mare diferență nu ar fi în ceea ce privește peisajul. Ba dimpotrivă! Situația ar putea să fie chiar mai bună. Pozitivă adică. În tot cazul impactul este cel mult ”neglijabil advers”.

Să nu ne lăsăm aici antrenați în discuția conform căreia acest spațiu verde nu este de calibrul Cișmigiului. Da! Este adevărat că aici, în anumite locuri, sunt depozitate gunoaie și ca spațiul nu are nici măcar o alee, o bancă și un stâlp de iluminat, dar asta nu e vina mea personală așa cum insinuau consilierii PS4 la o alta dezbatere realizată cu privire la această parcare. Faptul că acest spațiu verde nu este un spațiu verde amenajat și întreținut este – conform legii – doar vina propietarului și, respectiv a administratorului. Cum ar veni a Primăriei Sectorului 4 și a Administrației Domeniului Public din Sectorul 4. Și acum reprezentanții Primăriei Sectorului 4 se lamentează că mai bine faci o parcare decât să ai un loc insalubru. Păi atunci, pornind de la raționamentul acesta, eu una zic că am putea să lăsăm neîntreținute și alte spații verzi (gen Cișmigiu, Carol, Herăstăru) și apoi să ”salubrizăm” zona cu niște parcări cinstite.

 

Și astfel de exemple se găsesc cu duiumul în cadrul acestui raport de impact asupra mediului. Dar apropo de profesionalismul în realizarea acestui material cred că este de povestit aici doar faptul că în raport este folosită sintagma ”copaci”. Dacă ești profesionit din domeniu înțelegi exact la ce mă refer. Dacă nu esti profesionit, dar m-ai auzit povestind la un moment dat care este pentru specialiști diferența între ”copac” și ”arbore”. Dacă nu te regăsești în nici una dintre situațiile de mai sus tot ce trebuie să știi este că acest aspect e ”buba rău” pe lângă faptul că sună precum niște unghii care zgârie o tablă de școală.

Citind acest raport de impact asupra mediului mi-au trecut mai multe întrebări prin minte cum ar fi:

Membrii echipei care a elaborat raportul au auzit vreodata de peisagisti? Și dacă da, ce au impresia că știu să facă aceștia? Și dacă nu, cum au ajuns la concluzia că ei au competențe să evalueze partea de peisagistică?!

Câți bani au fost plătit pe acest raport și de către cine?

Oare Curtea de Conturi are specialiști care pot să evalueze materiale de acest fel pentru a avea o idee clară despre cum se folosește banul public?! 

 

Mă rog, ca un panseu de final ar fi de reținut faptul că acest raport de impact asupra mediului cu privire la proiectul ”amenajare parcare” care va fi amplasat în locul spațiului verde din Bulevardul Tineretului intersecției cu Strada Secerei din București mie una mi se pare că ar fi la fel de relevant și dacă intervenția s-ar întâmpla pe lună sau la Paris sau la Poplaca sau în Parcul Naţional Retezat.

P.S.: M-am gândit să las și io aceste gânduri aici deoarece, deși merg la dezbaterea de azi, nu mă aștept să îmi pot spune cu adevărat părerea cu privire la acest subiect și cu atât mai puțin ca aceasta să fie luată în considerare. Ba din contră! Mă aștept să fiu chiar luată la mișto de reprezentanții PS4 așa cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii când am mers la dezbateri pe această temă. Măcar internetul nu uită … și sper să nici nu ierte.