Peisagistica la 20 de ani – episodul #3 … Luciana Zeca, promoția 2016

Nu știu câți au idee, însă în România este o discuție continuă între școlile de peisagistică în legătură cu ce trebuie să învețe un student pentru a deveni un bun peisagist. O parte spun că plantele sunt esențiale. Altele sunt de părere că plante știu horticultorii, iar peisagistul ar trebui să învețe mai multe despre oraș și cadrul construit. Iar altele sunt de părere că totul trebuie să se învârtă în jurul conceptului de ecosistem. Noroc că nu suntem într-o țară unde specializările de peisagistică sunt deschise și în cadrul facultăților de design pentru ca cel mai probabil mai apărea o idee diferită și de acolo.

Eu una sunt de părere că un peisagist trebuie să învețe foarte multe. Toate cele de mai sus sunt importante, dar luate separat nu te pregătesc pentru lumea profesionala reală. Și probabil că, în zilele noastre, acesta nu este numai cazul peisagistului. O direcție destul de ignorată în domeniu este de exemplu cadrul legislativ. Este adevărat că eu am făcut un curs de legislație în facultate, dar nu mă refer aici la astfel de aspecte formale.

Respectiv, nu mă refer la a toci despre o mână de legi pentru a da un examen și pentru a lua o notă ci la a pune în context tot ce faci tu ca student. Faci un proiect de amenajare la atelier? Pac! Filtrează toate gândurile tale prin litera legii. Poate nu în anul I când trebuie să îți fie stimulată creativitatea, dar deja din anul II ar trebui să începi să te ancorezi în realitate.

Înveți despre boli și dăunători? Nasol! Cadru legislativ pentru acest domeniu este uluitor de dinamic. Așadar aici te-ar ajuta mai degrabă să înveți principii legislative. Asta ca să ai idee ce trebui să cauți pe viitor, pe google sau poate chiar într-un program legislativ.

Iar acest lucru este necesar pentru că, după ce ieși din facultate, aproape tot ce faci ca profesionist se supune unor legi. Faci un proiect de amenajare pentru un spațiu public? Atunci trebuie să predai o documentație care este descrisă în lege. Faci un proiect de amenajare pentru o curte privată? Atunci trebuie să cunoști constrângerile de urbanism și pe cele generate de Codul Civil. Cel puțin! Pentru că, dacă ți se năzare să folosești pomi fructiferi atunci trebuie să stai cu un ochi și pe Legea pomiculturii. Nu prea ai treabă cu proiectarea și ai decis să te ocupi de întreținere? Atunci ai grijă ce substanțe aplici în spațiul exterior pentru că (ai ghicit!) și aici există un cadru legislativ foarte specific. Care generează și un cadru instituțional foarte specific. Am uitat să precizez asta pentru cazurile amintite mai sus.

În plus, în școala românească – așa cum este ea generată în prezent de sistemul legislativ (:D) – nu se pune accent pe partea de comunicare, pe modul în care îți exprimi ideile și pe felul în care porți o discuție cu cineva. De exemplu cu un client …

Și aici nu este vina profesorilor ci a cadrului legislativo-normativo-instituțional care guvernează domeniul peisagisticii. Noi, în cadrul Specializării Peisagistică a Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București (USAMVB), consider că am avut noroc. Spun că am avut noroc deoarece mulți profi au trecut dincolo de ce scrie pe hârtie că trebuie să îți spună la oră și au cerut multe și mărunte de la noi.

Așa am ajuns să facem prezentări ale proiectelor la panou, în fața colegilor, dar și foarte des în fața unor profesori din alte școli din țară sau din străinătate. Să încerci să explici cele trei linii firave desenate de tine pe o planșă într-o limbă străină pe la început de facultate te trezește la realitate destul de mult.

Din păcate, bunăvoința și dăruirea unor profesori nu este o modalitate viabilă de a dezvolta o profesie. În plus, nimeni nu poate garanta că în fiecare școală există profesori de acest fel. De asemenea, ceea ce profesorul îți poate spune în plus depinde de competențele pe care le are. Sper că nu este pentru nimeni de mirare faptul că proful care te învață Photoshop și 3D Studio Max (pentru că nu-i așa? grafica este totul în peisagistică) nu te poate învăța și Excel dacă nu cunoaște programul acesta. Iar dacă nu își dă seama cât de mult te poate ajuta acest program pe viitor nici măcar nu îți poate pune problema să facă ceva în acest sens. Și atunci, fără un sistem educațional adecvat și adaptat timpurilor în care trăim, te trezești ca proaspăt absolvent că te confrunți în viața profesională cu aspecte despre care nu ai auzi sau pe care nu le-ai întâlnit în anii de școală. Desigur, școala nu te poate pregăti pentru toate situațiile cu care te poți confrunta, însă trebuie să îți asigure cunoștințe de bază (iar aici eu includ chestii precum comunicarea, lucrul în echipă, principii legislative sau softuri care trec dincolo de partea de grafică) și să îți dea ”cheia” pentru a căuta mai departe ceea ce îți este necesar după ce ieși din școala.

În acest sens, prezentarea realizată de Luciana Zeca, absolventă în promoția 2016, la sărbătorirea a 20 de ani de existență a școlii de peisagistică de la USAMVB, cred că descrie foarte fidel, într-un mod încântător și amuzant, experiența prin care trec în primii ani de viață profesională mulți tineri peisagiști din România.

Vizionare plăcută! 🙂