Cât valorează un arbore?

Acest articol a fost publicat inițial pe vechiul meu site, dianaculescu.wordpress.com, pe 11 iulie 2016.

Vorbim mereu de valoarea arborilor. Despre cât valorează aceștia în raport cu oxigenul produs. De valoarea estetică pe care un arbore o dă unei amenajări. Despre valoarea pe care un arbore o are pentru o anumită comunitate. Dar toate acestea sunt discuții cu un pronunțat caracter subiectiv despre aspecte ce nu pot fi măsurate cu ușurință.

Dar dacă v-aș spune că valoarea unui stejar roșu din aliniamentul din Herăstrău, ”toaletat” în 2014, a scăzut de la 22.400 euro la 8.400 euro ne-am ancora puțin în concret? Discuția devine mai obiectivă? Dacă un muncitor cu o drujbă plus un specialist care trebuia să îl supravegheze pe respectivul muncitor au scăzut brusc valoarea unui singur arbore din București cu 14.000 euro ne raporta altfel acum la acțiunile lor?

Sumele acestea nu sunt inventate de mine ci sunt obținute pe baza unei metode de calcul folosită în Franța. Metoda BEVA (Barème d’Evaluation de la Valeur d’un Arbre = Barem de Evaluare a Valorii unui Arbore) este extrem de simplă și poate să fie aplicată de oricine reușește să determine specia din care face parte un arbore, știe să folosească o ruletă și poate să exprime o părere cât de cât avizată cu privire la starea generală a exemplarului evaluat.

Metoda BEVA permite aflarea valorii unui arbore pe baza a 4 indici, respectiv:

1) indicele cu privire la specia sau varietatea din care face parte arborele;

2) indicele referitor la valoarea estetică și starea de sănătate a arborelui;

3) indicele care vizează poziționarea în teritoriu;

4) indicele cu privire la dimensiunea arborelui.

Am să exemplific în continuare modul de calcul luând ca exemplu un stejar roșu din aliniamentul menționat mai sus.

Așadar, indicele referitor la specia sau varietatea din care face parte arborele este în fapt raportat la prețul de vânzare (pentru un singur exemplar) stabilit de pepinierele care aprovizionează zona. Acesta este egal cu o zecime din prețul de vânzare al unui arbore cu o circumferință de 10-12 cm în cazul unei specii foioase sau cu o înălțime de 150-175 cm pentru speciile sempervirescente, acestea fiind de fapt standarde de pepinieră pentru materialul dendrologic.

În cazul acestei specii (Quercus rubra – stejar roșu) prețul de vânzare pentru un exemplar cu o circumferință de 10-12 cm luat în considerare de mine este de 175,00 de euro, iar o zecime din preț este egală cu 17,50 euro.

Pentru ca oricine să poată face cu ușurință astfel de calcule pe viitor am elaborat o listă de prețuri pentru diverse specii. Pentru aceasta am pornit de la lista cu toate speciile de arbori întâlnite de Mihai Culescu, Ioana Streza, Andreea Răducu-Lefter, Mihai Dinu și de mine într-un fel sau altul în practica nostră profesională (respectiv acele specii care cresc în România și mai ales în București). Pentru a facilita utilizarea am făcut două variante ale acestei liste, adică: (1) speciile aranjate în ordine alfabetică după denumirea științifică a speciei și (2) speciile aranjate în ordine alfabetică după denumirea populară a speciei.

Indicele referitor la valoarea estetică și starea de sănătate a arborelui este reprezentant de un coeficient care variază de la 1 la 10 în funcție de poziționarea în cadrul unei amenajări (arbore solitar sau parte a unui grup sau a unui aliniament), de vigoarea exemplarului și de valoarea dendrologică a acestuia. Descrierea caracteristicilor pentru fiecare valoare poate să fie găsită aici. În cazul acestui indice am ales valoarea 8 (arbore sănătos, viguros, amplasat în grup, în perdele de protecție sau aliniamente) pentru situația anterioară ”toaletării” și valoarea 3 (arbore foarte puțin viguros, amplasat în grup sau malformat) pentru situația din prezent (descrisă în articolul Aliniamentul din Herastrau la 1 iulie 2016).

Indicele care vizează poziționarea în teritoriu este reprezentat de un coeficient care reflectă valoarea arborelui în raport cu locul în care este inserat. Astfel, Metoda BEVA ia în considerare faptul că din motive biologice arborii amplasați în zone urbanizate au o valoare mai mare decât cei poziționați în zone cu caracter rural (deoarece dezvoltarea arborilor este perturbată din cauza mediului nefavorabil din cadrul urban). Acest indice are următoarele valori: 10 – pentru un arbore amplasat în centrul orașului; 8 – pentru un arbore amplasat la periferia orașului; 6 – pentru un arbore amplasat în zone cu caracter rural. În mod evident, în cazul acestu indice am ales valoarea 10.

Indicele cu privire la dimensiunea arborelui este un coeficient stabilit pe baza circumferinței trunchiului acestuia măsurată în centimetri la 1,00 metru de la sol (adică înălțimea la care se măsoară și circumferința arborilor din pepiniere și nu la 1,20 metri cum se măsoară arborii din mediul forestier). Tabelul cu valorile acestui indice în funcție de mărimea circumferinței se găsește aici. În cazul aliniamentului din Herăstrău am considerat un diametru mediu de 50 cm (deși există și exemplare cu dimensiuni peste această valoare, dar și unele cu diametre ceva mai mici) și respectiv o circumferință de aproximativ 157 cm. Am ales astfel din listă valoarea 16 (rotunjind evident circumferința la 160 cm).

Conform valorilor de mai sus rezultă:

17,50 euro x 8 x 10 x 16 =  22.400 euro … valoare inițială

și, respectiv …

17,50 euro x 3 x 10 x 16 =  8.400 euro … valoare actuală

Voila!!! Nu e magie!!! Și, în plus, ca metodă de calcul mi se pare foarte ușor de utilizat chiar și de către persoane cu o specializare restrânsă cu privire la evaluarea arborilor din mediul urban.

Acum, continuând raționamentul putem să ne gândim și la faptul ca aliniamentul de stejari roșii din Herăstrău are patru rânduri și aproximativ 30 de arbori pe un rând, adică un total de 120 de arbori (date mai exacte în acest sens ar trebui să ne ofere Registrul Spațiilor Verzi din București, dar eu una nu am reușit să număr pe această hartă toți arborii din acest aliniament din motive care vor deveni evidente oricui va încerca să o facă).

Așadar, făcând un calcul grosso modo pentru aliniamentul din Herăstrău (considerând arborii de aceeași mărime și având aceeași vigoare) rezultă:

22.400 euro x 120 arbori = 2.688.000 euro … valoare inițială

și, respectiv …

8.400 euro x 120 arbori = 1.008.000 euro … valoare actuală

adică o diferență de 1.680.000 euro sau cu alte cuvinte valoarea a aproximativ 9.600 de stejari roșii tineri – cu standard selecționat (povestesc spre final și despre standarde) – respectiv dacă e să ne luăm după cărțile de specialitate cam 2 hectare de pădure.

Discutăm acum în alți termeni despre toaletare, nu?

Nu mai suntem în situația în care ”despre toaletări specialistul X este de părere că …”, dar ce să vezi??? ”specialistul Y nu e de acord și spune la rândul său că …”.

NU!!! Concret Bucureștiul a pierdut 1.680.000 euro doar în cazul aliniamentului din Herăstrău  printr-o simplă mânuire a drujbei sub supravegherea unui specialist care, în mod misterios, nu este de găsit. Oare de ce?!

Dacă mai punem la socoteală că primăria plătește pentru mutilarea fiecărui arbore aproximativ 90 euro (400 lei) ajungem la concluzia că pentru a pierde 1.680.000 euro administrația publică a plătit de bunăvoie încă 10.800 euro în cazul acestui aliniament.

Ca exemplificare a aflării valorii unui arbore cu Metoda BEVA mai prezint aici trei calcule:

1) pentru platanul de pe Aleea Platanului din Grădina Cișmigiu

14,50 euro x 10 x 10 x 29 = 42.500 euro

Atenție!!! în acest caz am următoarele mențiuni: (1) din câte știu eu acela este un Platanus occidentalis (platan american) care nu se mai produce în pepinierele din Europa și prin urmare pentru calcul am folosit prețul de catalog pentru Platanus x acerifolia; (2) arborele are în acest moment o circumferință de 380 cm.

ÎNTREBARE: cine ajută și acest biet platan cu o toaletare??? Și mă întreb asta pentru că de felul lui platanul are ramurile foarte casante încă din tinerețe, iar acesta este în mod evident destul de bătrân și, așa cum am tot auzit în ultima vreme, administrația publică este îngrijorată cu privire la siguranța utilizatorilor Grădinii Cișmigiu. Ca să nu aibă nimeni îndoieli referitoare la exemparul în discuție adaug imaginea de mai jos (da! platanul la care mă refer este arborele care are trunchiul poziționat în centrul imaginii):

2) pentru stejarul de pe Strada Horei intersecție cu Bulevardul Ferdinand care este și unul dintre cei 110 arbori ocrotiți ai orașului

17,50 euro x 10 x 10 x 32 = 56.000 euro

Atenție!!! în acest caz am următoarele mențiuni: (1) o parte din rădăcinile arborelui au fost afectate de construirea unei benzinării, ceea ce se vede deja prin apariția de ramuri uscate în coroană; (2) arborele are în prezent o circumferință de 440 cm; (3) fără îngrijirile necesare valoarea arborelui o să scadă pe viitor, însă o posibilă ”toaletare” o să îi vină de hac definitiv!!!

De asemenea, ca să nu aibă nimeni îndoieli referitoare la exemplarul în discuție adaug imaginea de mai jos.

3) pentru frasinul de la colțul străzii mele pentru ca nah! fiecare are traumele lui, nu? Dar și pentru faptul că dacă acest arbore nu face parte dintr-un parc sau nu este exemplar ocrotit asta nu înseamnă ca este lipsit de orice valoare

14,50 euro x 8 x 10 x 14 = 16.240 euro … înainte de ciumpăvire

14,50 euro x 3 x 10 x 14 = 6.090 euro … la ora actuală

Rezultă așadar o diferență de 10.150 euro.

Arborele are o circumferință a trunchiului de 140 cm și pentru cine se întreabă arată acum precum în imaginea de mai jos (mă puteți crede pe cuvânt sau puteți căuta pe google, dar nu așa trebuie să arate coroana unui frasin la vârsta asta).

Pentru cei care au curiozitatea de a afla valoarea unui arbore pun aici la un loc toate ”instrumentele” de care au nevoie:

1a) listă de prețuri – specii aranjate în ordine alfabetică după denumirea științifică

1b) listă de prețuri – specii aranjate în ordine alfabetică după denumirea populară

2) lista cu valorile pentru indicele valorii estetice și al stării de sănătate

3) indicele care vizează poziționarea în teritoriu care are una dintre următoarele valori: 

     10 – pentru un arbore amplasat în centrul orașului 

     8 – pentru un arbore amplasat la periferia orașului 

     6 – pentru un arbore amplasat în zone cu caracter rural

4) lista cu valorile pentru indicele referitor la dimensiunea trunchiului

În continuare, precizez faptul că în Frața există orașe care utilizează Metoda BEVA în forma ei simplă precum în exemplele date de mine mai sus și orașe care au rafinat modul de calcul într-o oarecare măsură. Personal cred că și în cazul Bucureștiului metoda ar putea suporta niște modificări (de exemplu adăugarea unui coeficient de corecție care să ia în calcul și costurile pentru transportul internațional având în vedere că în România nu prea există pepiniere care să aibă toate speciile la standarde ridicate și cel mai probabil, pentru replantările ce trebuie făcute în București, materialul dendrologic trebuie adus din alte țări), dar până una alta cred că poate să fie utilizată și așa. Măcar este mai logică și mai aproape de realitate față de metoda de evaluare folosită la noi în silvicultură și care ia în considerare valoarea economică a lemnului care poate să fie folosit în diverse scopuri în functie de calitate. Prin urmare, din punct de vedere silvic, majoritatea arborilor din Grădina Cișmigiu ar valora exact cât cantitatea de lemn pentru foc pe care o pot furniza pentru că de cherestea, la cât de afectat este lemnul de la interior, nici nu poate să fie vorba.

Pentru specialiștii care se vor grăbi să conteste această metodă de calcul mesajul meu este următorul:

Am rugămintea să transmiteți opiniile dumneavoastră argumentate direct Societății Franceze de Arboricultură (Société Française d’Arboriculture) care s-a ocupat de elaborarea Metodei BEVA împreună cu mai multe administrații publice din Franța. Zic ca nu are rost să vă străduiți să mă convingeți pe mine că metoda nu este valabilă ci mergeți direct la sursă. Ca să nu căutați foarte mult pe site-ul asociației pun aici și adresa lor de email: secretariat@sfa-asso.fr.

Un aspect care mi se pare extrem de important este faptul că metoda este recunoscută în Franța de companiile de asigurare și de instanțele judiciare.

În plus, conform unei fișe tehnice realizate de Societatea Franceză de Arboricultură și de Consiliul pentru Arhitectură, Urbanism și Mediu (Conseil d’Architecture, d’Urbanisme et de l’Environnement), aceasta este la ora actuală metoda cea mai utilizată de administrațiile publice din Franța. Cum spuneam, multe orașe folosesc această metodă de calcul în varianta ei simplă (ex. Nantes, Montpellier, Rouen, La Baule, etc.) sau au dezvoltat variante mai detaliate ale acesteia, adaptate nevoilor lor (ex. Paris, Marsilia, Lille, Besançon, Limoges, Comunitatea Urbană Lyon, Consiliul General Seine et Marne, Consiliul General Val de Marne, etc.).

Până în prezent am găsit această metodă de calcul prezentată în mai multe documente oficiale ale administrațiilor publice din Franța, câteva exemple în acest sens fiind:

Nantes – în acest caz metoda de calcul este descrisă în Planul Local de Urbanism al orașului;

Montpellier  – în acest caz metoda de calcul este prezentată în documentul Charte de l’arbre urbain = Carta arborelui urban;

La Baule – în acest caz metoda de calcul este prezentată într-un fisier aflat pe pagina web a primăriei;

La Chapelle-sur-Erdre – în acest caz metoda de calcul este descrisă în Planul Local de Urbanism al acestui oraș care face parte din zona Metropolitană Nantes;

Vandoeuvre – în acest caz metoda de calcul este prezentată în documentul Charte de l’arbre = Carta arborelui;

Metz – în acest caz pe pagina web a primăriei este prezentat un ”proces verbal pentru o infracțiune inițială” pentru deteriorarea unor arbori;

Conurbația Albigeois – în acest caz pe pagina web a zonei administrative Albigeois este prezentată o hotărâre a consiliului local prin care se aprobă această metodă de calcul ca mod de evaluare a pagubelor produse arborilor aflați pe domeniul public;

Rouen – în acest caz metoda de calcul este prezentată în documentul Charte de l’arbre urbain = Carta arborelui urban;

Marsilia – în acest caz pe pagina web a primăriei, în documentul Le Code de l’Arbre = Codul Arborelui, este prezentată o variantă a metodei de calcul care a fost adaptată la condițiile locale;

Brive – în acest caz pe pagina web a primăriei, în documentul Charte de l’arbre urbain = Carta arborelui urban, este prezentată o variantă a metodei de calcul care a fost rafinată pentru a se adapta mai bine la diferite ipostaze care pot fi constatate pe teren;

Departamentul Hauts-de-Seine – în acest caz, pe pagina web a acestei zone administrative care face parte din zona Metropolitană Paris, în cadrul documentului Guide de gestion contractuelle de l’Arbre des Hauts-de-Seine = Ghid pentru gestionarea contractuala a arborelui din Hauts-de-Seine, este prezentată o versiune a metodei de calcul care a fost rafinată pentru a se adapta mai bine la diferite ipostaze care pot fi constatate pe teren.

Este de reținut faptul că Metoda BEVA nu este prima modalitate de calcul care mi-a ieșit în cale și gata! m-am și atașat de ea. Eu caut de ceva timp o metodă de calcul care să ofere răspuns la întrebarea ”Cât valorează un arbore?”, dar care să poată să fie aplicată cu ușurință și în contextul local. Adică o metodă care să nu necesite (1) realizarea de măsurători speciale cu instrumente relativ costisitoare, (2) implicarea de specialiști cu o arie de expertiză foarte specifică sau (3) utilizarea de date care în mod normal nu pot să fie furnizate decât de administrația publică.

În cazul măsurătorilor speciale făcute arborilor mă refer la orice nu poate să fie măsurat cu o simplă ruletă. În privința specialiștilor cu arie de expertiză foarte specifică mă refer la orice persoană care pe lângă specia arborelui și starea evidentă de sănătate a acestuia poate să determine și alte caracteristici precum speranța de viață utilă, valoarea estetică, valoarea horticolă, valoarea ecologică, volumul lemnos, etc. Iar prin date ce trebuie furnizate de administrația publică înțeleg de exemplu costul anual pentru îngrijirea unui arbore.

Criterii în plus în căutarea mea au fost constituite de (A) utilizarea la scară largă a metodei într-o țară pe care noi o luăm ca exemplu în privința calității spațiilor verzi și (B) absența indicilor a căror determinare implică un ridicat grad de subiectivitate (precum valoarea estetică a unui arbore sau relația acestuia cu împrejurimile).

Dintre toate modalitățile de calcul identificate de mine până în acest moment pentru aflarea valorii unui arbore Metoda BEVA este cea care bifează toate criteriile menționate mai sus. Dar până a mă opri la aceasta am mai studiat și alte variante.

Una dintre primele metode de calcul găsite de mine este cea descrisă în Ghidul pentru evaluarea plantelor (Guide for Plant Appraisal) elaborat de Consiliul Evaluatorilor de Arbori și Peisaje (Council of Tree and Landscape Appraisers) și publicat de Societatea Internațională de Arboricultură (International Society of Arboriculture). Deși este de departe una dintre cele mai complexe modalități de calcul, aceasta nu poate să fie utilizată în acest moment în România deoarece necesită, între altele, cunoașterea pentru fiecare specie a costurilor de înlocuire pentru cel mai mare exemplar ce poate să fie transplantat dintr-o pepinieră din zonă. Ori în România există foarte puține (spre zero) pepiniere care să ofere material dendrologic de mari dimensiuni, iar pepinierele existente nu acoperă nici măcar jumătate din întreaga paletă de specii prezente în București de exemplu. Prin urmare acest cost nu poate să fie determinat fapt ce face ca metoda să nu se poată aplica cu adevărat la noi. În plus, această modalitate de calcul pentru valoarea unui arbore implică și utilizarea unui coeficient alocat fiecărei specii în funcție de caracteristicile fizice, raritate și gradul de dificultate cu privire la înmulțirea și dezvoltarea acelei specii în pepinieră. Tabelul elaborat de Consiliul Evaluatorilor de Arbori și Peisaje se raportează la speciile prezente în SUA și nu poate fi luat în considerare pentru țara noastră deoarece profilul vegetal de aici este foarte diferit. De exemplu, unele specii considerate la noi exotice (alohtone) sunt native în SUA, prin urmare gradul de raritate este diferit.

Dintre metodele de calcul pentru valoarea arborilor analizate de mine, aș mai menționa:

… metoda CAVAT (Capital Asset Value for Amenity Trees = într-o traducere aproximativă ”determinarea valorii arborilor de agrement”) dezvoltată în Anglia, dar care am considerat că nu poate să fie aplicată la noi deoarece implică, între altele, determinarea valorii sociale, determinarea modului în care specia și respectiv exemplarul de arbore analizat se potrivesc cu spațiul în care planta este inserată, determinarea modului în care funcționează din punct de vedere biologic arborele precum și a speranței de viață utilă;

… metoda Helliwell dezvoltată tot în Anglia în ideea de a calcula valoarea unui arbore independent de costurile generate de întreținerea acestuia sau de înlocuirea sa, dar pe care am considerat-o nepotrivită pentru România deoarece necesită implicarea unor specialiști care pot determina (între altele) speranța de viață utilă, importanța poziționării arborelui în cadrul peisajului și relația cu împrejurimile, toți acești factori fiind în final corelați cu efectul pe care arborele îl are asupra creșterii valorii unei proprietăți (aspect pentru care în țara noastră nu există nici măcar studii, astfel că de date certe nici nu poate să fie vorba);

… metoda Burnley dezvoltată de Colegiul Victorian de Agricultură și Arboricultură din Australia ca alternativă la alte metode recunoscute la nivel internațional (precum cele menționate mai sus) care s-au dovedit a fi nepotrivite în raport cu profilul vegetal australian, pe care însă am considerat-o nepotrivită pentru contextul nostru deoarece necesită determinarea cât mai exactă a volumului unui arbore (în metri cubi), a speranței de viață utilă și a măsurii în care exemplarul analizat se potrivește sau nu cu spațiul unde este amplasat.

Cam atât în mare despre metodele de calcul pentru aflarea valorii unui arbore care ”plutesc” la nivel internațional …

În altă ordine de idei, pentru ca am tot pomenit de standarde pentru materialul dendrologic (= material săditor = arbori de diferite vârste și mărimi care sunt luați din pepinieră pentru a fi plantați într-o amenajare) adaug aici două tabele, respectiv: (1) standarde pentru specii foioase și (2) standarde pentru specii sempervirescente. Trebuie menționat faptul că diferența cu privire la dimensiuni se reflectă întotdeauna în prețul plantelor. Cu cât o plantă este mai mare cu atât înseamnă ca a petrecut mai mult timp în pepinieră. Cu cât a petrecut mai mult timp în pepinieră cu atât costurile de întreținere sunt mai mari, plus ca ea ține si terenul ocupat și, cum spuneam, asta are impact direct asupra prețului final al plantei. Pe de altă parte, în spațiul public urban nu se poate planta orice nuia pentru că nu prea are șanse să supraviețuiască dintr-o mulțime de motive (în București pot fi văzute multe ”bețe” rupte mai ales în aliniamente, respectiv bani dați degeaba pe un standard inferior).

Nu în ultimul rând, fac și următoarele precizări cu privire la lista de prețuri pentru speciile de arbori:

(A) întrucât în România nu există la modul real pepiniere care să furnizeze material dendrologic pentru o paletă atât de vastă de specii și mai ales la standardele utilizate de metoda BEVA, pentru realizarea listei am utilizat prețurile menționate în cataloagele a două pepiniere importante din Europa, respectiv: (1) Lorberg – o renumită pepinieră din Germania, cu o vechime de 173 de ani și o suprafață totala de producție de 800 de hectare, de unde se aduc în prezent multe dintre plantele puse în vânzare în zona Bucureștiului și (2) Bruns – o altă pepinieră importantă din Germania cu o vechime de 140 de ani și o suprafață de 500 de hectare, care este unul dintre principalii sponsori ai evenimentelor și acțiunilor International Federation of Landscape Architects, European Region (spre comparație menționez faptul că una dintre pepinierele importante de la noi – SILVA PERILAND – are o suprafață de 25 de hectare și produce, alături de arbori pentru amenajări urbane, material forestier pentru realizarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare în domeniul silvic, perdele forestiere și plantații pentru combaterea eroziunii solului (pentru care standardele sunt mult inferioare celor prevăzute de Metoda BEVA);

(B) în cazul în care ambele pepiniere au în vânzare același standard pentru o anumită specie am ales prețul cel mai mic (ca să respect ”obiceiul” licitațiilor din România);

(C) mențiunile din rubrica ”Catalog pepinieră” făcute cu roșu în lista de prețuri semnalează faptul că în cazul acelor specii nu am găsit standardul specificat de metoda BEVA și am ales prețul pentru un standard cât mai apropiat sau cât mai asemănător din punct de vedere al altor specificații tehnice;

(D) prețurile se referă în cazul tuturor speciilor la arbori cu un singur trunchi (chiar și în cazul celor care au uzual creșteri multi-tulpinale);

(E) specia Maclura pomifera (maclură) nu se produce în pepinierele menționate mai sus, însă, întrucât în multe plantații din București (precum masivele din Parcul Herăstrău) această specie are o pondere foarte mare, am căutat un preț la alte pepiniere și l-am ales pe cel menționat de BOMEN Online;

(F) o serie de specii care sunt foarte greu de produs în Europa și care sunt foarte rare pentru acest areal au prețuri extrem de mari pentru standardele menționate de Metoda BEVA și menționez aici specia Cladrastis lutea (arborele cu lemn galben) în cazul căreia cunosc un singur exemplar plantat în București – în Grădina Cișmigiu!!! – specie care are un preț de catalog de 1.600 euro (față de tei de exemplu care are un preț de 145 euro);

(G) pentru o serie de alte specii întâlnite în București la ora actuală nu am găsit prețuri în cataloagele pepinierelor deoarece acestea nu produc material dendrologic de acel tip; menționez aici ca exemple Platanus occidentalis (platan american) și Diospyros kaki (curmal japonez) care fac în prezent parte din amenajarea Grădinii Cișmigiu (astfel, înlocuirea exemplarelor defrișate care fac parte din speciile respective nu se poate realiza cu esențe echivalente oricât de multă bunăvoință ar avea cineva!!! asta apropo de menținerea caracterului amenajării);

(H) până în prezent nu am găsit prețuri pentru Fraxinus excelsior var. monophylla (frasin cu frunză simplă) în cataloagele pepinierelor cunoscute de mine și nici căutând pe google; menționez faptul că această varietate de frasin a fost utilizată pentru a realiza multe dintre aliniamentele din centrul și din sudul Bucureștiului (ceea ce, de asemenea, înseamnă că refacerea acestor aliniamente nu se poate face cu exemplare aparținând aceleiași varietăți);

(I) lista de prețuri nu include specii pomicole (arbori fructiferi) pentru care standardele materialului dendrologic sunt diferite (adică adaptate mai degrabă pentru realizarea unor livezi de producție);

(J) prețurile reflectă în sine și cât de obișnuită sau rară este o specie pentru arealul european, precum și ușurința sau greutatea cu care aceasta poate să fie reprodusă în pepinieră.

Am mai zis-o și am să o mai spun:

”TOALETĂRILE” NU EXISTĂ din punct de vedere profesional!!!

”TOALETĂRILE” sunt doar ”chestiile alea„ care mutilează arborii și nu aduc nici un beneficiu locuitorilor orașului, ci din contră ne costă pe noi toți enorm! Și de data asta nu vorbesc doar de bani …