A toaleta sau a nu toaleta … aceasta e întrebarea, nu?!

Acest articol a fost publicat inițial pe vechiul meu site, dianaculescu.wordpress.com, la 1 iulie 2016.

Toaletare! Toaletare! Toaletare! … Asta aud de câteva zile continuu în jurul meu. Despre toaletare sunt întrebată permanent. Este corect cum se face? Este corect să se facă în perioada asta? Ce trebuie făcut pentru ca toaletarea să fie corectă?

Păi, din punct de vedere al tuturor celor învățate de mine și al tuturor cărților de specialitate care mi-au trecut prin mână până acum TOALETAREA NU EXISTĂ! Specialiștii se încăpățânează să menționeze în cărțile scrise de ei doar tăierile de formare, tăierile de întreținere și tăierile de regenerare. Și doar pe acestea le-am pus în practică și în școală și după ce am început să profesez. Atât!!! Și atunci?! De unde să știu eu dacă toaletările se fac corect? Eu nu am ajuns încă la acele materiale de specialitate în care este descrisă toaletarea! Și nici nu am avut șansa să întâlnesc specialiști în toaletare! Mă poate ajuta cineva???

Mă gândesc că eu nu am aflat detalii despre toaletări pentru că mă informez din surse depășite. Poate am învățat eu ce trebuie să faci când ajungi cu foarfeca sau fierăstrăul prin coroana unui arbore de la profi care nu prea erau la curent cu tehnicile moderne din domeniu. [Profi care nici măcar nu m-au învățat cum să pornesc o drujbă! Ce să mai vorbim de o toaletare??!] Dar pe cuvântul meu: vreau să mă documentez cu privire la toaletare! Vreau să pot răspunde cui mă întreabă dacă acestea sunt sau nu corect realizate în București. Așa că, dacă aveți idee de materiale de specialitate cu privire la subiect, am marea rugăminte să nu ezitați să mă contactați!!!  De asemenea, dacă din întâmplare cunoașteți un specialist în toaletări vă rog foarte mult să mă puneți în contact cu el!!! [Mulțumesc anticipat!]

Pentru că vreau cu orice chip să înțeleg ce sunt toaletările, în lipsă de alte informații, am pornit și eu de la bază. M-am uitat ca tot omul în DEX. Am aflat că ”a toaleta” este echivalent cu ”a(-și) face toaleta”. Bun! Asta evident nu m-a lămurit foarte mult prin urmare m-am uitat și la ”toaletă”. Am trecut lejer peste ”mobilă cu oglindă și dulăpioare” și peste ”îmbrăcăminte femeiască” și am ajuns la ”faptul de a se găti, de a se dichisi”. M-am gândit că varianta asta din urmă nu se aplică pentru că e implicat reflexivul și până acum nu am întâlnit nici un arbore care să aibă capacitatea de a se dichisi pe sine. Am găsit apoi ”a curăța, a face mai estetic”. Asta trebuie să fie, zic!

Apoi  m-am gândit să mă uit prin pozele cu arbori pe care eu ii consideram ciumpăviți, strânse de-a lungul timpului , cu scopul precis de a identifica modul în care a fost implementat acest ”a curăța, a face mai estetic” cu ocazia toaletării.

Primul gând: arborele de la colțul străzii mele! De curățat nu poate să fie vorba pentru că înainte să fie toaletat avea o coroană verde și globuloasă la care mă minunam eu de fiecare dată când stăteam și așteptam 300-le în stația de vis-a-vis. Nici mai estetic nu poate nimeni să mă convingă că l-a făcut toaletarea pentru că el arăta acum o lună pecum în imaginea de mai jos.

Următoarea idee: aliniamentul de stejari roșii de la intrarea în Herăstrău dinspre Arcul de Triumf. De curățat (în 2014 când s-a petrecut toaletarea) nu era cazul pentru că era o catedrală verde. Pericolul să îți treacă un avion prin față cred ca era mai mare decât să te pomenești cu o ramură în cap. Pentru readucere aminte avem imaginea de mai jos.

sursă imagine: Adi Jinga

 

Estetic?! Cine? Când? Cum? Dacă mă poate ajuta cineva să înțeleg cum a fost făcut ”mai estetic” acest aliniament prin toaletare rog din nou să nu ezitați să mă luminați!

sursă imagine: Mihai Culescu

Îmi mai vine în minte un arbore pe care l-am văzut zilele trecute pe o stradă din cartierul în care stau. Mărturisesc sincer că nu știu dacă atunci când a fost toaletat a fost în fapt curățat, dar cu siguranță la estetică stă brici! Clar!

[Dacă cineva – de exemplu ADP-ul – este interesat de siguranța populației menționez faptul că acest arbore se află la intersecția Străzii Nicolae Ionescu cu Intrarea Eliza Zamfirescu Leonida și nu o să mai stea mult timp în picioare].

Mă rog, cel mai probabil oamenii respectivi nu au nici o vină pentru faptul că ”șeful” îi trimite să taie frunză la câini ca să își câștige pâinea. Sau să adune pentru asta frunze uscate în saci negri de plastic. Dar șeful are. Și șeful șefului are. Și șeful șefului șefului. Adică toți acei oameni care ar trebui să știe ce resurse umane sunt necesare pentru a menține viabil spațiul verde urban și vegetația aferentă acestuia. Pentru că de’asta sunt angajați, nu?!

Între timp însă, multe persoane plătite din bani publici sunt ocupate în perioada asta cu adunatul frunzelor. Și procesul este extrem de laborios. Niște angajați trebuie să treacă cu o suflantă și să așeze frunzele în linie dreaptă. Apoi, alți angajați strâng cu greblele în grămezi frunzele care au fost aliniate înainte. În urma lor alți angajați pun grămezile respective în saci de plastic. Apoi sacii de plastic sunt urcați într-o mașină. Ce se mai întâmplă de aici încolo nu prea sunt sigură. Dar sunt gata să bag mâna în foc pentru faptul că nimeni nu își pune problema să facă niște compost din frunzele strânse cu atâta migală. De ce să produci o resursă când poți să o cumperi?! Din banii contribuabililor, desigur.

Ca să previn reacțiile adverse venite din partea unor părerologi de meserie admit de bună voie faptul că autoritățile din țările alea civilizate amintite mai sus se mai întâmplă să mai strângă și ele frunzele căzute prin parcuri toamna. Dar fac asta profesionist. Adică nu în tot parcul odată și nu oricând. Fraierii ăștia de administrează orașe care ne plac nou tare mult când mergem ”în străinătate” nu se chinuie să strângă frunzele până la finalul toamnei. Respectiv momentul acela când au căzut deja toate frunzele. Sau momentul acela în care s-au scuturat toate frunzele care nu sunt semi-persistente și care nu au obiceiul să rămână pe ramuri până spre primăvara următoare. Momentul acesta se petrece la noi în București pe la mijlocul sau finalul de noiembrie. Uneori chiar la început de decembrie. Depinde foarte tare de intensitatea vânturilor.

Până atunci acele autorități străineze se ”mulțumesc” cel mult cu îndepărtarea frunzelor de pe alei. Adică niște angajați vin cu suflante sau cu greble și trag frunzele căzute spre zonele nepavate. Și asta doar dintr-o logică de siguranță a pietonilor, pentru că frunzele multe și umede sunt și alunecoase. Partea fals-estetică ne este caracteristică doar nouă – locuitorii unei țări în care la un moment dat se măturau și pădurile. Ca să fie curate. Pentru că așa dorea tovarășu’. Tovarăș care cel mai probabil nu știa care este legătura dintre frunzele căzute toamna și humusul care îmbogățește solul și hrănește plantele. Precum administratorii de spațiu verde românesc de la ora actuală, nu?!

Inutilitatea acestei acțiuni repetate obsesiv în parcurile de la noi ar fi amuzantă, dacă nu ar veni la pachet cu o hemoragie a banului public. Pentru că, de exemplu, un spațiu curățat de frunze în București în perioada asta ”riscă” să se umple de frunze din nou până a doua zi.

Până una alta cred ca sunt pe o pistă greșită pentru că nu înțeleg cum toaletarea este făcută în București pentru ”a curăța, a face mai estetic” un arbore.

Dar voi continua să investighez subiectul. Sper să primesc și ajutor. Poate am noroc și mă ajută chiar specialiștii care se ocupă cu făcut toaletările din București. Mă interesează să aflu în primul rând o definiție și niște principii sau reguli cu privire la toaletare. Dacă mi se pot arăta practic și avantajele în cazul arborilor peste care au trecut măcar 5 ani de la toaletare pot să mă declar pe deplin mulțumită.

În privința definiției și a principiilor mă refer la echivalentul celor pe care le-am învățat eu în școală cu privire la intervențiile care vizează coroana arborilor.

… definiție, respectiv: Tăierile de formare, întreținere și regenerare aplicate în coronamentul arborilor sunt operații tehnice care au ca scop reducerea sau suprimarea elementelor care compun coroana (șarpante, crengi, ramuri) realizate pentru a îmbunătăți aspectul sau viabilitatea plantelor.

… principii generale, respectiv:

I. Tăierile aplicate în coroanele arborilor se fac diferențiat în funcție de particularitățile speciei din care provin, ținând cont de:

a) apartenența speciei la Subîncrengătură (Gymnospermae sau Angiospermae)

b) tipul de ramificație a coroanei;

c) mod de dispunere a mugurilor pe lujeri,

d) capacitate de recuperare în urma intervențiilor de tăiere;

e) capacitate de lăstărire și drajonare ca răspuns la diferite tipuri de tăieri,

f) poziționarea acumulărilor de substanțe de rezervă în interiorul arborelui.

 

II. Tăierile aplicate coroanelor arborilor se fac respectând următoarele:

a) sunt realizate doar cu scopul de a păstra sau îmbunătății integritatea arborelui, ținând cont de sistemul de apărare al acestuia;

b) au în vedere conservarea caracteristicilor fiecărui exemplar (capacitate de umbrire, volum foliar cu rol în absorbția dioxidului de carbon, în eliberarea oxigenului în atmosferă și în reținerea noxelor și pulberilor, valoare socială, valoare estetică, valoare istorică, valoare economică);

c) nu sunt realizate NICIODATĂ cu scopul de a îmbunătăți recepția TV-satelit, de mări gradul de însorire a unor imobile sau grădini, de a atenua problemele sezoniere sau naturale (căderi de frunze, de semințe, de fructe, de polen) sau pentru a permite accesul vehiculelor supradimensionate sau cu gabarit depășit;

d) sunt aplicate cazuistic, în funcție de contextul și de caracteristicile fiecărui exemplar;

e) sunt realizate cu ajutorul unor echipamente adecvate care să permită menținerea integrității arborilor;

f) pentru realizarea tăierilor se utilizează numai unelte bine ascuțite și cu lame inoxidabile;

g) intervențiile efectuate la partea inferioară a coronamentului sunt realizate de pe sol, fără a implica trunchiul arborelui (prin urcare sau sprijinire propriu-zisă);

h) intervențiile care vizează partea superioară a coronamentului, aflată peste cota accesibilă de la nivelul solului, sunt efectuate cu utilizarea de mașini și utilaje prevăzute cu nacelă pentru accesul la șarpante / ramuri / crengi, fără a implica trunchiul arborelui (prin urcare sau sprijinire propriu-zisă)

i) sunt realizate de personal calificat și sunt supervizate de specialiști.

 

… principii particulare, respectiv:

1. Pentru tăierile de formare

a) sunt intervenții care au rolul de a echilibra creșterea arborilor după stabilizarea la locul de plantare (minim doi ani de la plantare);

b) se aplică cu precădere arborilor foioși;

c) au în vedere suprimarea ramurilor duble, a ramurilor apropiate sau prea numeroase, corectarea orientării unor ramuri, asigurarea dominanței axului prin scurtarea ramurilor care îl concurează (în cazul speciilor care au coroane cu ax);

d) respectă forma naturală de creștere a fiecărei specii;

c) vizează doar îndepărtarea ramurilor și a crengilor susținute de acestea;

d) nu implică niciodată tăierea șarpantelor;

e) în cazul speciilor rășinoase se aplică numai pe lemnul tânăr (creșteri de un an);

f) se aplică succesiv, pe parcursul mai multor ani, în funcție de rezultatele vizate;

g) implică reducerea a cel mult 30% din volumul coroanei în cadrul unei etape de intervenție;

h) pot fi utilizate la formarea coroanelor geometrice (de regulă în procesul de restaurare a unor grădini sau parcuri istorice de factură clasică).

 

2. Pentru tăierile de întreținere

a) au rolul de a menține integritatea arborelui și vizează cu precădere suprimarea ramurilor moarte sau parțial uscate, a lujerilor lacomi de pe trunchi și ramuri, eliminarea drajonilor și scurtarea ramurile rupte;

b) au întotdeauna un caracter rațional, urmărind să nu creeze porți de intrare pentru microorganisme patogene și să mențină echilibrul fiziologic al arborilor;

c) sunt aplicate și pentru înălțarea coroanei față de nivelul solului (elagare), stimularea creșterii vârfului, refacerea vârfului în caz de distrugere și limitarea creșterii impusă de anumiți factori de constrângere (apropierea de clădiri, instalații aeriene și alte elemente prezente în cadrul urban);

d) pentru arbori sănătoși și bine adaptați la mediu, tăierile de întreținere se realizează la intervale de 5-10 ani în funcție de necesitățile stabilite de specialiști.

 

3. Pentru tăierile de regenerare

a) au rolul de a stopa sau încetini declinului natural al vegetației (atingerea perioadei de bătrânețe) sau de cel generat de o îngrijire necorespunzătoare, de degradări cauzate de depunerile de zăpadă, de furtuni, descărcări electrice și de activitatea omului;

b) au un caracter mai sever (față de tăierile de formare sau de întreținere) care vizează însă reactivarea creșterii arborelui și refacerea coroanei;

c) se aplică numai arborilor foioși;

d) se aplică în etape succesive pe o durată totală de 4-5 ani, conform unui program bine stabilit.

 

Cum spuneam, aș vrea să aflu echivalentul celor de mai sus pentru toaletare. Și da! exact la fel de tehnice mă aștept să fie explicațiile cu privire la toaletare!

 

În final menționez că m-am gândit la un moment dat și la faptul că toaletarea ar putea să fie sinonimă cu una dintre intervențiile specificate mai sus (de formare / de întreținere / de regenerare), dar modul în care este ea aplicată în teren la ora actuală neagă toate principiile cunoscute de mine. Așa că această variantă se exclude!